Liberare prin teatru. Deținuți de la Jilava și Rahova, actori pe scena Teatrului Nottara

La ediția din acest an, a douăsprezecea, au urcat pe scenă și au jucat în două piese diferite, desigur, două trupe de teatru, una de la Penitenciarul Rahova, cu piesa „Starea de asediu”, o adaptare după romanul „Ciuma”, de Albert Camus, în regia lui Iulian Ghiță, de la Asociația Happiness of Colors, și cea a penitenciarului Jilava, cu „Oricine greșește”, autor Mircea Rotaru, actor la teatrul mic din Sibiu, piesă regizată de Vișinel Bălan.

Viața în pușcărie nu înseamnă, așa cum poate mulți din cei aflați în necunoștință de cauză își pot închipui, vreme, timp petrecut într-o celulă, termen peiorativ pentru camera de detenție, mese distribuite printr-o vizetă îngustă, un petec de cer văzut printr-o fereastră zăbrelită meschină, vorbitor, apeluri și, poate, din când în când, câte un pachet „de-acasă”. Oricare ar fi aceea.

Condițiile de detenție mai bune

Este un tablou clasic, format din auzite, din filme proaste făcute cine știe când, imagini superficiale despre o lume mult schimbată în aceste vremuri.

Condițiile de detenție au fost, de mai mulți ani, îmbunătățite, adaptate normelor de civilizație ale unui continent care, chiar și în perioade de criză identitară, ca cea prin care trece acum, a căutat, prin oameni care nu și-au pierdut cu totul speranța în valorile democratice autentice, să umanizeze și să aducă respect și în această lume a deținuților. O lume supusă prejudecății și reticenței celor care își văd de viața lor în dulce libertate. Atâta cât îngăduie, cel puțin în prezent, vremurile și moravurile înalții dregători ai societății.

Reabilitare prin artă

Dincolo de stigmatul de a fi deținut, pușcăriaș, viața unui om care a greșit, sub o formă sau alta,    care a atentat la ordinea de drept, și uneori, în cazurile grave, la viața semenilor, presupune și o perspectivă bine conturată. Reabilitarea. Reabilitarea cu scopul reintegrării în societate, după ispășirea pedepsei, după liberare, în buna rânduire a acesteia.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

Și aceasta se poate realiza într-o unitate penitenciară, închisoare sau pușcărie, cum i se poate spune, totuna fiind, lăsând la o parte orice ipocrizie, în primul rând prin politicile unitare concepute și aplicate de legile care reglementează funcționarea unui astfel de sistem. Prin metode gândite și aplicate de oameni de profesii și pregătiri din cele mai diverse. În prima linie fiind, desigur, cele care țin în primul rând de siguranța unei închisori în raport cu lumea exterioară, dar, extrem de important, de siguranța mediului interior.

Apoi cele complementare, la fel de importante, care duc munca de corectare, de remodelare a caracterelor și apucăturilor celor condamnați la pedepse de privare de libertate pe perioade diferite, de la câteva luni, la ani și chiar la decenii. Și vorbim de psihologi, medici, educatori, preoți.

Teatrul, mijloc de regăsire a sinelui

Și parte importantă a reeducării, a reabilitării o reprezintă, fără îndoială activitățile, alături de cele recreative, cum ar fi sportul sau diverse activități de agrement, cele creative, mai elevate. Lectura, creația literară, muzica interpretativă, spectacolele diverse. Teatrul.

Căci arta și credință au fost și rămân doi stâlpi de bază ai spiritualității umane. Cale de ispășire, iertare a păcatelor, de curățire a sufletului prin artă și și biserică. „Şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12)

Arta și biserica, mijloace prin care deținuții, își răscolesc adâncul conștiinței, încercând să-și redescopere inocența primară, viața de dinainte de păcat, de dinainte de momentul în care au furat, au înșelat, au lovit, au traficat, au atentat la trupul unui semen. De dinainte de momentul în care au ucis. Și teatrul este un astfel de mijloc de regăsire a sinelui primordial nealterat.

Festival întru cinstirea memoriei Danei Cenușă

Cu siguranță, nu există penitenciar în România, care să nu aibă o trupă de teatru. Este o formă de artă, de exprimare artistică la fel de populară printre deținuți alături de muzică, creație și interpretare, și pictură.

O mare reușită a Autorității naționale a penitenciarelor, sincer și pe deplin lăudabilă, este, de ani bani, inițierea și derularea fără întrerupere de ani de zile a Festivalului Multiart pentru deținuți „Dana Cenușă”, festival care anul acesta a atins ediția a XII-a. De notat că Dana cenușă, cea care a dat numele acestui festival, a fost vreme de 15 ani purtătoarea de cuvânt a Autorității Naționale a Penitenciarelor. Jurnalistă de carieră, reporter ani de-a rândul la ziarul Oltul, din Slatina și la televiziunea NOVEL, din același oraș, acum desființată. Dana Cenușă s-a stins din viață în 2015.

De 12 ani trupe de teatru ale unor penitenciare din sistemul național, în mod special, din motive tehnico-logistice, din București și împrejurimi, Teatrul Nottara, de pe bulevardul Magheru, din București, găzduiește cu generozitate acest inedit eveniment.

Tema molimei urbane, a ciumei și pandemiei

La ediția din acest an, a douăsprezecea, au urcat pe scenă și au jucat în două piese diferite, desigur, două trupe de teatru, una de la Penitenciarul Rahova, cu piesa „Starea de asediu”, o adaptare după romanul „Ciuma”, de Albert Camus, în regia lui Iulian Ghiță, de la Asociația Happiness of Colors, și cea a penitenciarului Jilava, cu „Oricine greșește”, autor Mircea Rotaru, actor la teatrul mic din Sibiu, piesă regizată de Vișinel Bălan, absolvent al Facultății de Regie a U.N.A.T.C. și asistent universitar la S.N.S.P.A.

Reporterul impact.ro a asistat, ieri, cu câteva ore înainte de începerea spectacolelor, la ultima repetiție a actorilor deținuți și a reușit să stea de vorbă cu unul dintre aceștia. Cu Florin Marin, în vârstă de 40 de ani, din echipa teatrală a Penitenciarului Jilava. Dialogul a avut loc prin amabilitatea directorului general al instituției, comisarul de poliție penitenciară, dr. Dan Halchin.

De la trafic de droguri la actorie

În timpul celor câteva întrebări de început, de prezentare și încălzire, după ce, inițial, Florin Marin nu a dorit să divulge motivul pentru care este închis, la un moment dat, în mod deschis, chiar cu exuberanță, i-a spus reporterului impact.ro.

„Ei, bine! Poți să scrii acolo, să se știe, sunt închis pentru trafic de droguri!”. „Pe ce zonă?”, l-am întrebat. „Pe tot Bucureștiul! Sunt cel mai mare!”. Odată ridicată bariera spre sinceritate, Florin a dat frâu liber vorbelor. Pe care le reproduc, aici, fără întrerupere.

„Eu îl joc pe Sf. Petru”

Așadar, Florin Marin: „Noi, cei de la Jilava, prezentăm o piesă cu temă religioasă, iar eu joc rolul lui Sf. Petru… este o piesă în legătură chiar cu această perioadă prin care trecem, în legătură cu pandemia. Urcăm pe scenă, fiecare la momentul lui, cu cei de la Rahova. Aș putea spune că este o competiție. În urmă cu vreo trei luni s-a anunțat în unitate (închisoare, n.r.) că se va face o selecție pentru trupa de teatru. Știam că am ceva disponibilități pe partea asta și m-am prezentat.

Ne-au verificat abilitățile de a reține de un text, de a-l spune cu dicție, îți dai seama, fără să fi făcut vreun curs înainte sau să fi luat vreo lecție. Au vrut să vadă, de asemenea, cum ne mișcăm pe scenă și dacă putem învăța și reține rapid ce ne spune regizorul. Am făcut pregătiri, și aici vreau să mulțumesc în mod deosebit doamnei educatoare care se ocupă de noi acolo, doamna Magdalena Butoiu, care este și asistenta regizorului Vișinel Bălan…

Nu pot să zic că nu am emoții… Am, normal… dar eu am fost obișnuit de mic cu strada, cu oamenii și știu să vorbesc, să-mi ascund emoțiile. Și cred că am și ceva talent din naștere. De-acasă, de la mama, mai ales…”

Arta și Credința, cei doi stâlpi ai umanității

”Sper să-mi văd familia în seara asta. Să mă vadă EI cum joc, vă dați seama? Eu, Florin Marin, actor! Asta e ceva! Cred că o să mi se spună actorul, când o să ies de aici! Am înțeles că va fi public în sală”. A mai spus, înainte să intre din nou în sală, la repetiție, deținutul-actor Florin Marin, Sf. Petru pentru o oră!

Florin a ținut, timp de oră cheile de la Porțile Raiului întrezărind, totodată, și calea ispășirii păcatelor sale, prin, cum spuneam mai înainte, Artă și Credință, cei doi stâlpi ai spiritului uman.