17:13
Paștele este cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin. În fiecare an, credincioșii din întreaga lume își amintesc de răstignirea lui Iisus și cinstesc Învierea Sa trei zile mai târziu. Dar cum a ajuns oul să reprezinte Paștele? În acest articol vom analiza câteva teorii și vom explora tradițiile care au apărut și au dispărut de-a lungul secolelor. Așadar, iată legenda ouălor de Paște.
De-a lungul istoriei, oamenii din întreaga lume și-au dăruit ouă la festivalurile de primăvară, pentru a marca anotimpurile. Primii creștini din Mesopotamia au vopsit ouă în perioada de după Paște. Practica a fost adoptată de bisericile ortodoxe, iar mai apoi s-a răspândit în Europe de Vest.
Ouăle reprezintă viața nouă și renașterea și se crede că acest obicei străvechi a fost „absorbit“ de sărbătorile pascale. În timpul Postului Mare, când creștinii posteau pentru a comemora timpul petrecut de Iisus în pustie, ouăle se numărau printre alimentele pe care oamenii nu aveau voie să le consume. Așa că, atunci când venea Duminica Paștelui, mâncatul unui ou era un adevărat răsfăț.
În jurul ouălor de Paște au apărut diverse tradiții și superstiții. Se spune că ouăle depuse în Vinerea Mare se transformă în diamante dacă sunt păstrate timp de 100 de ani. Unii credeau că ouăle gătite în Vinerea Mare și mâncate de Paște ar favoriza fertilitatea și ar preveni moartea subită. Așa a apărut obiceiul de a binecuvânta ouăle înainte de a le mânca.
Alții mai cred și astăzi că dacă oul ales de ei are două gălbenușuri, vor deveni în curând bogați. Conform tradiției, oul de Paște (cel roșu) are puteri miraculoase, de vindecare și de ținere la distanță a răului. Se mai crede și că oul roșu de Paște este purtător de sănătate, frumusețe, vigoare și spor.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Unul dintre obiceiurile care patronează întreaga sărbătoare a Învierii Domnului este ciocnitul ouălor, asociat cu rostirea cuvintelor: „Hristos a Înviat!“ și „Adevărat a Înviat!“, care devin și formula de salut a creștinilor până la Înălțarea Mântuitorului.
Deși an de an gospodinele vopsesc ouăle în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, puțini știu că această practică a apărut cu câteva mii de ani înainte de Hristos, avându-și originile în cultura antică. Se crede că în trecut ouăle erau un simbol al echilibrului și al vieții, al renașterii și al fertilității, fiind considerate daruri de preț.
Tradiția bisericii creștine, în schimb, face din ouăle de Paște simbolul definitoriu al miracolului Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, exprimând renașterea spirituală a omenirii. Mărturie a sângelui vărsat pe cruce, ouăle roșii personifică, prin semantica cromaticii lor, bucuria Învierii.
Folclorul conservă mai multe legende referitoare la ouăle de Paște, care explică de ce însoțesc ouăle sărbătorile pascale, dar și cum au devenit ele simbolul Învierii Domnului. Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Iisus, care a fost răstignit și batjocorit pe cruce.
Citește și: Cum să vopsești ouăle pentru Paște ca să iasă fără pete? Trucul simplu pe care îl vei folosi de acum încolo
Cea mai răspândită legendă a ouălor de Paște spune că Maica Domnului, care venise să-și vadă Fiul răstignit, a pus un coș de ouă lângă cruce, iar acestea s-au înroșit de la sângele care se prelingea din rănile lui Iisus.
Văzând că ouăle s-au înroșit, El le-ar fi spus celor de față: „De acum înainte să faceți și voi ouă roșii și împestrițate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut eu astăzi“.
O altă variantă a acestei povestiri spune că, în timp ce Iisus era crucificat, Fecioara Maria ar fi plecat la Pilat din Pont, al cincilea prefect al Iudeei, cel responsabil de răstignirea Fiului ei, cu un coș de ouă, menit să-l facă pe conducător să-L ierte pe Iisus.
Însă, răpusă de oboseală și bocet, Maica Domnului a adormit la umbra unui copac. Când s-a ridicat și a văzut coșul, ouăle deveniseră roșii, iar atunci a știut că Fiul ei a fost crucificat.
Vezi și: De ce ciocnim ouă roşii de Paşte? Mulţi români nu au habar
O altă legendă relatează că, după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saduchei și rabinii farisei au făcut o masă mare de bucurie. În timpul ospățului, unul dintre ei ar fi spus: „Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus“. Însă n-a terminat el de spus aceste cuvinte, căci ouăle s-au făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi.
Mai există însă și alte legende care justifică nuanța ouălor. Una dintre ele spune că, atunci când oamenii arucau cu pietre în Iisus Hristos, cele care îl atingeau se transformau în ouă roșii.
Totodată, se mai povestește că vestea Învierii Mântuitorului a fost primită de unii cu mare neîncredere. Sceptică și răutăcioasă, o precupeață care vindea ouă în piață ar fi zis: „Voi crede că a înviat din morți numai când ouăle astea se vor înroși“. Spre bulversarea totală a femeii, ouăle au căpătat din senin nuanța roșie.
Legenda ouălor roșii mai are și următoarea variantă: în ziua răstignirii Mântuitorului, toate ouăle din lume s-au înroșit. De asemenea, se mai povestește că, în timpul crucificării lui Iisus Hristos, un soldat roman, speriat de cele văzute, ar fi plecat în fugă la Pilat să-l anunțe că Hristos a Înviat.
Conducătorul s-a arătat neîncrezător în cuvintele slugii, a luat un ou în mână și a zis: „Când se va înroși acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos“. Iar oul s-a înroșit pe loc.
Tot din folclorul românilor descoperim că ouăle roșii mai au și alte puteri. Concret, ele protejează casele de spiritele malefice. Merge vorba că Dracul întreabă mereu dacă pe Pământ „se mai scriu ouă și se mai cântă colinde“, întrucât acestea nu se vor mai ține, uscatul se va scufunda, iar el va stăpâni în întregime peste lume.
