Cu certitudine, arhitectura reprezintă îmbinarea perfectă a științei cu arta. Oamenii acestei deosebite branșe au depus, și o fac încă, un imens efort pentru a oferi umanității opere de o neasemuită frumusețe, realizând edificii în care utilul și estetica își dau mâna. O contopire ce încântă oricând.
Arhitectura este o “muzică înghețată”, iar maeștrii din slujba sa compozitori ai unor lucrări de un rafinament aparte. Multe dintre aceste capodopere sunt pe bună dreptate incluse în tezaurul cultural mondial. Arhitectura face parte din sfera culturii spirituale. Evoluția ei este inseparabilă de cea a omenirii.
Pentru această știință este importantă satisfacerea nevoilor societății într-o relație egală cu mediul natural, fără dezvoltarea unui stil predominant. O prezentare succintă a celor mai proeminente figuri ale arhitecturii universale, oameni ce au pus prima “cărămidă” la temelia unor edificii deosebite, pentru care singurul inamic este timpul.
Arhitect greco-sirian născut în Damasc. Considerat cel mai talentat arhitect roman, favorit al împăratului Traian. Capodoperele sale au fost ridicate în Europa. Este creditat cu numeroase monumente și clădiri, printre care Podul lui Traian, Forul acestuia de la Roma și celebra Columnă. A stăpânit arta sculpturii le perfecțiune și a aplicat cu inspirație secretele ingineriei.
Cunoscutul său pod de lângă Drobeta avea o lungime de 1135 m, o lățime de 15 și o înălțime de aproximativ 19 m, fiind construit din bârne de lemn încrucișate sprijinite pe piloni din piatră, cărămidă, mortar și ciment natural din cenușă vulcanică adusă din Italia. Picioarele podului de pe malurile Dunării dăinuie și în prezent. Mulți cercetători îl creditează pe Apolodor drept unul dintre fondatorii Panteonului roman.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Cel mai strălucit reprezentant al Renașterii în perioada ei de apogeu. Faimos pentru creațiile sale geniale dominate de universalism: sculptor, arhitect, pictor, inginer, muzician, inventator, geolog, anatomist, cartograf, scriitor, botanist, matematician, dilpomat, poet, fizician, chimist. Deși numai „Mona Lisa” și „Cina cea de Taină” ar putea spune aproape totul despre el, ca arhitect este cunoscut pentru lucrările sale din Milano, unde a devenit autorul construcției Castelului Sforza. O altă realizare de excepție este cupola ce acoperă Domul din Milano.
În Franța a lucrat la crearea Canalului Ramorantin, precum și la castelele comandate de nobili eminenți. Unul dintre ele este Castelul Chambord, ridicat după proiectul marelui om de știință italian. Fresca “Cina cea de Taină” din interiorul mănăstirii dominicane, Santa Maria delle Grazie, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor. Valoarea lui Leonardo da Vinci a rivalizat numai cu opera marelui său contemporan, Michelangelo Buonarotti.
Împreună cu cele două personalități evocate, cărora li se adaugă Rafael, pictorul și arhitectul italian este recunoscut drept una dintre cele mai marcante figuri ale Renașterii. Unul din proiectele sale a fost luat ca bază pentru construirea bazilicii Sf. Petru din Roma, în 1506. La lucrările ei de edificare au participat Rafel Sanzio, Bernini, Michelangelo.. Astfel, a apărut cea mai maiestuoasă clădire religioasă a catolicismului. Bazilica San Pietro din Roma a devenit un simbol al epocii și cea mai impunătoare construcție din Vatican.
A fost arhitectul regal de la curțile regilor Ludovic al XIII-lea și al XIV-lea. A deținut o strălucită și plină de pasiune contribuție la ideile clasicismului și barocului. Un autentic maestru al zidăriei, Lemercier a avut onoarea de a fi primul arhitect al Luvrului, fiind realizatorul sălii principale pătrate a celebrului palat. Opera sa a fost continuată cu succes de adepții clasicismului francez. Considerat cel mai bun arhitect al secolului în care a trăit (XVI). De asemenea, cunoscut pentru aportul său la Capela Sorbonnei și la pavilionul ceasului de la Luvru, a lăsat posterității o operă monumentală și foarte diversă.
Arhitect, inginer, sculptor florentin. Unul dintre pionierii și promotorii Renașterii italiene timpurii. Una din primele celebrități care a dezvăluit fundamentele perspectivei în arhitectură. Este vorba de metoda rațională prin intermediul căreia se putea realiza un spațiu tridimensional omogen, coerent și infinit pe o suprafață bidimensională. La această adevărată revoluție au participat Masaccio și Donatello. Brunelleschi a construit multe biserici și temple, dar creația sa de prim ordin este Domul Santa Maria del Fiore, a cărui cupolă construită fără sprijiniri este considerată o capodoperă.
Istoric de artă și un reprezentant de frunte al eclectismului, acest arhitect francez a fost fondatorul stilului de artă Beauz. A dat naștere unor proiecte de mare rafinament, cum ar fi Opera Garnier, Teatrul Marigny, Cazinoul din Monte Carlo. Autor al multor cărți despre istoria arhitecturii și arheologiei. Pentru serviciile aduse țării sale, a primit cel mai înalt premiu al Franței – Ordinul Legiunii de Onoare. Principala sa lucrare rămâne Palais Garnier construită în stil neo-baroc, între 1861- 1874.
Faimos arhitect catalan. La începutul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea a ajuns la Barcelona, oraș în care a învățat cu sârguință toate subtilitățile artei arhitecturale. A lucrat sub îndrumarea unor renumiți maeștri spanioli. A intrat în istorie ca autor al Parcului Guell din capitala Cataloniei. Sub conducerea sa a început construcția Templului Sagrada Familia (1882). Catalogat ca un apropiat al stilului Art Nouveau, și-a creat propria manieră de suprafețe curbate, ca și abordarea unor proiecte puternic individualizate, originale.
Celebru arhitect francez, cu o contribuție enormă la această știință. Noul său mod de tratare a spațiului și a formei a fost unul revoluționar. A susținut formele, pătratele și spațiile libere. Și-a întocmit propriul cod de arhitectură, intitulat “Cinci puncte de plecare”: stâlpi de susținere, terase cu acoperiș plat, aspect gratuit, ferestre cu panglică, fațadă liberă. Urmând proiectele lui, un număr imens de clădiri și structuri au fost construite în toate colțurile lumii.
Ilustru arhitect, inginer, profesor și deputat. Promotor al unui stil pur românesc în arhitectură (neo-românesc), Ion Mincu a integrat în lucrările sale specificul arhitecturii tradiționale din România. Printre operele sale putem enumera: Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța, Casa Robescu (Galați), Casa Petrașcu (Piața Romană, București), Palatul Administrativ (Prefectura Galați), Casa Vernescu (București) etc. În semn de recunoaștere a incontestabilei sale valori, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din Capitală, îi poartă numele.