Hariclea Darclee, Privighetoarea din Carpați de care regele Portugaliei s-a îndrăgostit ca un nebun. Destinul ciudat: străinii au acoperit-o de bani, românii au târât-o în anonimat

S-a născut într-o familie cu origini grecești. Mama ei, Maria, și tatăl său, Ion Haricli, un mare proprietar de moșii aflate în Teleorman, la Turnu Măgurele, i-au dat viață pe 10 iunie 1860, la Brăila. Avea origini nobile, fiind nepoata Doamnei Mavrocordat. În orașul de la Dunăre a locuit fetița până la 16 ani, când este dusă de familie la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena. La început de februarie 1881, tânăra s-a căsătorit cu un chipeș locotenent de artilerie, erou în războiul ruso-turc, Iorgu Hartulary.

Căsnicia nefericită a celebrei soprane

Tânărul locotenent s-a dovedit un împătimit cartofor și, în timp, un infidel soț. În 1886 pleacă la Paris, unde la început cuplul are mari probleme financiare. Aici Hariclea ia lecții de canto și este remarcată de către compozitorul francez, celebrul autor al operei Faust, Charles Gounod.

Acesta îi încredințează rolul Margaretei în lucrarea cu care își face debutul pe scena Operei în anul 1888. Tot el a fost cel care i-a sugerat să ia numele Darclee, unul ce avea să intre în istorie. În ianuarie 1889, când a jucat-o pe Julieta pe scena Operei Mari din Paris, Gounod s-a urcat pe scenă, a îmbrățișat-o și a sărutat-o în fața publicului entuziasmat spunându-i: „Lasă-mă să-mi iau drepturile de autor!”.

Drumul spre o meritată glorie

La renumita Scala din Milano, Hariclea Darclee debutează în decembrie 1890 cu rolul Chimene din Cidul de Massenet, iar această apariție îi aduce contracte la cele mai mari teatre din peninsulă. În plus, era descrisă ca o frumusețe desăvârșită a epocii sale. Într-un timp record, a devenit solista preferată a unei suite de iluștri compozitori. Giacomo Puccini compune special pentru vocea ei, „Tosca”, Pietro Mascagni, „Iris”, iar Alfredo Catalani, „La Wally”.

Perioada dintre 1893-1910 a fost una de glorie, deoarece s-a bucurat de un imens succes. Soprana călătorește mult și se impune ca primadonna în marile teatre de operă ale lumii: Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova, Sankt Petersburg, Rio de Janeiro, New York, Monte Carlo etc. Începând cu 1893 cariera ei adună succes după succes și, pentru că își dorea să cânte în România, vine la București de mai multe ori, începând cu anul 1902. Spectacolele sale devin adevărate încântări. Regele Carol I i-a oferit ordinul „Bene Merente clasa I”, iar poeții se întreceau în a-i compune versuri.

Impact.ro

S-a dat ALARMA în România! Rusia reacționează. Conflictul riscă să ESCALADEZE

Impact.ro

Detalii BOMBĂ în cazul preotului Visarion Alexa. E de NEGĂSIT. Dezvăluirile fostului său avocat

Avea o putere de seducție și o acuratețe a notelor care fascinau publicul. Era una din ultimele reprezentante ale bel-canto-ului italian, în triumfătorul secol dominat de Rossini, Donizetti, Bellini și Verdi.

Dragostea pătimașă a unor capete încoronate

Printre cei îndrăgostiți, se număra Regele Carlos I al Portugaliei, care, după nenumărate insistențe, s-a deghizat într-un om de rând, pentru a merge personal la ea, ca să-i împărtășească sentimentele. Vreme de șapte ani a iubit-o nebunește, dar tot de atâtea ori s-a izbit de un zid al respingerii. Monarhul trimitea adesea scrisori de dragoste: „Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți”. Sultanul Abdul Hamid, un alt mare admirator al ei, a avut aceeași soartă.

Retragerea discretă de pe scenă

În 1922 marea artistă s-a retras de pe scenă și s-a stabilit în Italia, ducând o existență discretă într-un sanatoriu de la Novara, în apropiere de Milano, unde se afla singurul ei fiu, Ion Hariclary, pe care îl iubea nespus. Însă, el era considerat la acea vreme un pianist modest. Marea Darclee a trăit dintr-o pensie infimă pe care i-o ofereau vechii ei admiratori din Rio de Janeiro, supraviețuind prin amintirile fostei sale glorii și cu dorința arzătoare de a reveni în țară.

Și a făcut-o. Spre sfârșitul vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani sau Puccini, care cântase cu Enrico Caruso și Titta Ruffo, a venit în România și a trăit într-un deplin anonimat. Ea, posesoarea celei mai valoroase voci a muzicii clasice, care a adus cinste României. Unicul său fiu, Ion Hartulary Darclee, a devenit dirijor al Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii și a scris mai multe opere și operete, printre care „Amorul mascat”, „Capriciu antic”, „Miracolul cameliilor”.

Prin talentul și admirația de care se bucura din partea publicului, era o plăcere aparte pentru compozitori să lucreze cu ea, conștienți de faptul că aveau de-a face cu cea mai valoroasă soprană a vremii. Cu toate că exista o frumoasă prietenie între Giacomo Puccini și Pietro Mascagni, atunci când venea vorba despre frumoasa solistă, cei doi deveneau rivali.

Iubită de oamenii de peste tot în lume, acolo unde Hariclea Darclee urca pe scenă, nu a uitat nicio clipă publicul român, care o adora. S-a implicat în crearea Operei Române din București, din anul 1921. Popularitatea de care se bucura artista era enormă, ținutele ei vestimentare erau copiate de femeile din înalta societate. Apăruseră până și parfumuri ce îi purtau numele, cel mai cunoscut fiind „Essenza Darclee”.

Revenirea în țară, tristul declin

După o carieră absolut strălucită, Hariclea Darclee revine în România, în anul 1936, cu dorința de a deschide o școală de canto, cu ideea de a preda în propria instituție de muzică. Cu toate că obținuse sume mari, nu s-a întors bogată în țară, fiindcă a fost un om foarte generos, care a organizat concerte de binefacere și a donat bani teatrelor pe care le-a iubit atât de mult.

În România, se retrage la Hotelul Bratu din Calea Griviței, însă duce o existență modestă, din cauza problemelor financiare, singura ei sursa de venit provenind din viile deținute la Cotnari, culturi ce au fost distruse după o puternică grindină. Boala de care suferea, sarcom hepatic, nu i-a îngăduit să se ocupe de refacerea lor.

În anul 1939 Hariclea Darclee, femeia foarte apropiată de Regina Elisabeta și apreciată de Puccini, Mascagni sau Giuseppe Verdi moare, nu înainte de a fi nevoită să ceară ajutor Casei Regale, ajutor pe care nu l-a primit. Moare la Spitalul Filantropia, fără a se bucura, în ultima parte a vieții, de faima și prosperitatea pe care le merita. Din nefericire, când a murit pe 12 ianuarie 1939, la 78 de ani, România nu i-a putut aduce nici ultimul sprijin de care creștinește avea nevoie. Astfel, funeraliile desfășurate la cimitirul Bellu au fost finanțate de Ambasada Italiei.

După cele 58 de roluri pe care soprana Hariclea Darclee le-a interpretat și faima pe care a adus-o României, aceasta nu a primit din partea țării în care își dorea să se retragă și unde se simțea acasă respectul ce i se cuvenea unei artiste de talia ei. Considerată de către Italia o artistă națională, aceasta este „Prima soprana a lumii” și „Privighetoarea din Carpați”, al cărui nume a adus cinste unei întregi națiuni. Începând cu anul 1990, prin munca profesorului Adrian Simion, Liceul de Artă din Brăila poartă numele Hariclea Darclee, ca un omagiu adus valorii inestimabile a sopranei.