George Pomuț, românul ajuns general în armata americană. Implicat în negocierile pentru cumpărarea peninsulei Alaska și evocat de președintele Clinton la vizita sa în România

S-a născut  pe 31 mai 1818, într-o familie românească din orașul Gyula  situat în comitatul Bekes azi aflat pe teritoriul Ungariei. Tatăl său era fierar pe moșia grofului Wenckheim. Familia Pomuț, care apare câteodată în registre drept Pumnuț, pare-se că provine din satul Săcele, pe atunci în comitatul Brașov, loc de unde bunicul său, Dinică Pomuț, a luat drumul Apusului. Era în căutarea unui trai mai bun, din pricina nivelului economic scăzut din Transilvania acelor vremuri. Copilul a fost botezat de către preotul ortodox Atanasie Georgievici din Gyula, cu numele de Georgie Pomutz. Actul de botez este păstrat și în microfilm de către Biserica Mormonilor din Salt Lake City, Utah, Statele Unite.

George Pomuț, românul ajuns general în armata americană

Înstăriții părinți, români de religie ortodoxă, i-au asigurat accesul la învățătură, astfel încât a putut studia arta războiului la Academia Militară din Viena  și la cea franceză din Saint Etienne. După absolvirea studiilor universitare, a devenit procuror regal, iar mai târziu și-a deschis un birou de avocatură. La izbucnirea Revoluției de la 1848 avea 30 ani și, sub influența mișcării de înnoiri politice și sociale care a cuprins întreaga Europă, a participat la revoluția pașoptistă ungară, iar după puțin timp, s-a înrolat ca voluntar în armata de honvezi.

A lucrat o perioadă ca secretar în subordinea guvernatorului fortului, Ujhazy, un combatant revoluționar în mișcarea lui Lajos Kossuth. Unitatea militară în care a luptat a obținut o importantă suită de victorii în luptele din vara anului 1849. Ca urmare, Pomuț a fost înaintat la rangul de căpitan. Entuziasmul lui  pentru revoluția maghiară s-a datorat în principal educației primite  în școlile ungurești.

Emigrant în Lumea Nouă

George Pomuț a părăsit fortăreața maghiară la 3 octombrie 1849, după ce a fost cucerită de generalul Julius Jacob von Haynau. Spre sfârșitul lui 1849, pentru a scăpa de condamnarea ce îl aștepta din partea guvernului austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia, apoi în Germania. Tânăr fiind și fără obligații, a ales să emigreze în Statele Unite. Împreună cu un grup de 30 de camarazi, George Pomuț a plecat din portul german Hamburg, ajungând la New York pe 24 februarie 1850, unde a nu a rămas decât câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănățeanul Dragoș, cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Emigranții s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de „New Buda”, aflându-se la sud de localitatea Burlington. Acest oraș era doar plănuit de către emigranți, el neexistând niciodată ca așezare urbană.

La 15 martie 1855, George Pomuț a obținut cetățenia Statelor Unite ale Americii. Fire întreprinzătoare, a cumpărat, sprijinit de către un om avut, William Tall, pe care l-a cunoscut atunci, vaste terenuri de pământ. Începuse să trăiască în lux. La începutul Războiului Civil American (de secesiune), putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafețe de teren, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic. În anul 1860, apare în recensământul american pentru Decatur, Iowa, cu profesia de avocat de 40 ani, născut în Ungaria, cu o avere imobiliară de 1000 de dolari si una personală de 200 de dolari.

Impact.ro

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Impact.ro

Ce PENSIE are Klaus Iohannis, după 42 de ani de muncă. ȘOC total! Românii au...

Voluntar sub arme

În anul 1861 Pomuț solicita necesitatea ca Ungaria să demonstreze un tratament mai favorabil față de minoritățile sale etnice, precum și nevoia de cooperare cu Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Aceste deziderate nu au mai putut lua amploare, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune din America, conflict care a divizat nordul aboliționist de sudul care-și dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii, cea a nordului, pentru a-și susține generoasele idei. Este admis în același an ca locotenent  în Regimentul 15 Infanterie din Iowa, alcătuit din peste 1.000 de soldați și 37 de ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent major, apoi adjutant. Era foarte apreciat datorită calmului și curajului său. A devenit erou prin faptele sale de arme din luptele de laShilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.

Ca urmare, doi ani mai târziu, este promovat la gradul de maior, pentru ca în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru orașul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste și îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuț cere permisiunea să revină la Regimentul dinIowa. Îi este aprobat transferul și i se oferă comanda Regimentului, cu promovarea la gradul de locotenent-colonel. Aflat mereu în prima linie, Pomuț a luptat în numeroase și grele bătălii. Ulterior avea să devină general.

Privitor la capacitățile militare ale lui George Pomuț în Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a care cuprindea și regimentul americanului de origine română, scria: „L-am întâlnit pe Pomuț; un brav și curajos ofițer care se bucură de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.”

Generalul Pomuț a fost de asemenea membru al Organizației Foștilor Voluntari, al Legiunii Credincioase și al Ordinului Săgeata Albastră („Blue Arrow Order”). Peste doi ani, în 1865, ca o recunoaștere a meritelor sale militare, Senatul american îi conferă gradul de general de brigadă.

Diplomat în Rusia

După război, George Pomuț se întoarce la Keokuk. Aici primește vestea numirii sale în funcția de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), decizie care are loc la  16 februarie 1866. Succesorul președintelui Ulysses Grant, președintele Rutherford B. Hayes îl promovează pe Pomuț la rangul de consul general în anul 1874. Motivele păstrării sale în această poziție timp de 12 ani le-au reprezentat calitățile și abilitățile sale diplomatice. El a fost deosebit de apreciat deoarece cunoștea la înalt nivel nu mai puțin de 8 limbi străine.

Pomuț a rezolvat un fapt aparte între Rusia și SUA. Anume, în calitate de consul, a avut meritul de a participa la negocierile pentru cumpărarea peninsulei Alaska de către Statele Unite, de la Imperiul Țarist, cu modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Cu această ocazie a participat și la încheierea tratatului americano-rus.

Deși a fost rechemat în SUA, după ce și-a încheiat misiunea diplomatică în anul 1878,  a rămas în Rusia din motive necunoscute. Chiar și moartea lui este una misterioasă. În America nu se știe altceva decât că a murit într-o mare sărăcie la 12 octombrie 1882 în orașul Sankt Petersburg. A fost înmormântat în cimitirul Smolensk din orașul capitală a  Rusiei din acel timp.

Omagieri istorice

Unul dintre senatorii statului Ohio i-a menționat pe cei doi eroi români, generalul George Pomuț și căpitanul Nicolae Dunca, printre luptătorii care și-au vărsat sângele pentru păstrarea unității Statelor Unite ale Americii, iar numele lor a fost gravat cu litere de aur în paginile de istorie ale Americii. În anul 1913 Congresul american a emis Decretul 775/1913, prin care a dispus ca rămășițele pământești ale lui George Pomuț să fie aduse și înhumate în Cimitirul Național din Arlington. Din cauza începerii Primului Război Mondial și a revoluției bolșevice planurile au fost abandonate. În 1944, cetățeni americani de origine română au construit prin colectă publică un cuirasat pe care l-au oferit guvernului federal. Administrația de la Washington i-a dat vasului de luptă un nume simbolic: „General George Pomuțz”. Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970.

La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american Bill Clinton în România, acesta a evocat în discursul său personalitatea generalului de origine română George Pomuț ca pe unul dintre cei care au făurit America de azi.

În ziua de 14 august 2004 a fost dezvelită o statuie a generalului în fața Catedralei Ortodoxe române Sfânta Maria din orașul Cleveland, statul Ohio, SUA.