Gaura din stratul de ozon, mai mare ca niciodată. Scutul de protecție al Pământului împotriva radiațiilor ultraviolete solare a fost afectat major în acest an, mai ales din cauza temperaturilor scăzute înregistrate în stratosferă. Suprafața găurii din acest scut a ajuns, pe 5 octombrie, la o suprafață de 2,5 ori mai mare decât cea a SUA.
Stratul de ozon este esenţial pentru viaţa pe Pământ. El ne protejează de radiaţiile ultraviolete (UV) de la soare, atât pe noi cât şi pe celelalte organisme de pe planetă. Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a atins vârful anual de 26,4 milioane de kilometri pătrați, pe 5 octombrie, de 2,5 ori mai mult decât suprafața Statelor Unite ale Americii.
Epuizarea ozonului deasupra regiunii polare de sud este cauzată de compușii clorului din stratosferă, majoritatea putând fi atribuiți utilizării istorice a clorofluorocarburilor (CFC). În timpul iernii reci din Antarctica, temperaturile devin suficient de scăzute pentru ca norii polari stratosferici (PSC) să se formeze la altitudini mari. Aceștia oferă apoi o suprafață pentru reacțiile chimice care transformă CFC-urile în forme mai active, cum ar fi clorul gazos.
Potrivit unei declarații a lui Paul Newman, directorul ştiinţific al Diviziei de Ştiinţe ale Pământului de la NASA, „toate datele spun că ozonul este în curs de recuperare”, scrie iflscience.com. În timp ce gaura crește întotdeauna între august și octombrie, Newman a declarat pentru Associated Press că „este puțin mai rău anul acesta, deoarece a fost mai frig anul acesta”.
În general, cu cât primăvara este mai rece, cu atât este mai mare potențialul de daune – ceea ce explică de ce în ultimii ani s-au înregistrat găuri în stratul de ozon deosebit de mari.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Anul acesta, de exemplu, temperaturile stratosferice au ajuns la -94 de grade Celsius pe 11 august, dar au crescut la -82 de grade Celsius, până pe 11 octombrie. În mod critic, această cifră ulterioară este încă mai mică decât minimul de temperatură necesară pentru formarea PSC-urilor. Este cel de-al treilea an consecutiv în care gaura din stratul de ozon se mărește, cu toate acestea tendința generală a acesteia este de regenerare.
La sfârșitul anilor 70, oamenii de știință au descoperit că omenirea creează o gaură în acest scut protector și au dat alarma. În 1985, guvernele lumii au adoptat Convenția de la Viena pentru protecția stratului de ozon. Ulterior, conform Protocolului de la Convenția de la Montreal, guvernele, oamenii de știință și industria au lucrat împreună pentru a elimina 99% din toate substanțele care epuizează ozonul.
Datorită acestui protocol, stratul de ozon se vindecă și se așteaptă să revină la valorile anterioare anilor 1980 până la mijlocul secolului. În sprijinul protocolului, amendamentul Kigali, care a intrat în vigoare în 2019, va acționa pentru reducerea CFC, a gazelor cu efect de seră cu potențial puternic de încălzire climatică și dăunătoare mediului.
Cea mai mare dimensiune a găurii din stratul de ozon s-a înregistrat în septembrie 2000, de 29,9 milioane de kilometri pătrați. Anul acesta, conform lui Brian Toon de la Universitatea din Colorado, printre factorii agravanți s-ar mai număra suspiciunea de folosire a CFC în industria din China, incendiile uriașe de pădure din Australia, dar și seria de erupții vulcanice subacvatice din Tonga.
