Vinerea Verde e o lucrare a Ministerului Mediului, prins cu copiuța îndoită, inspirându-se din inițiativele altor capitale europene. Ca să vină în întâmpinarea neosteniților militanți pentru o planetă respirabilă, autoritățile obișnuiesc să recurgă la astfel de arabescuri ecologice, arâtând cât de mult le pasă de poluare și cât de arzătoare e dorința lor ca aerul care pătrunde în alveolele electoratului să fie cât mai pur.
Așadar, într-o vineri din lună ne lăsăm mașinile acasă și mergem pe jos. Sau cu bicicleta, sau cu autoturismele electrice, aceia care le au. Modelele hibrid nu sunt bune. Dacă nu e încărcată suficient, drăcovenia trece pe benzină și scoate fum. Așadar, pingele sau pedale. Firește, și trotinete electrice.
Pe vremea mea și a celor de leatul meu, dacă te suiai pe trotinetă după clasa a patra, gașca te considera retardant și te lua la mișto. Astăzi o poți face și la cincizeci de ani, înseamnă că ești trendy și ai înțeles perfect încotro se îndreaptă societatea. Trăiască, așadar, Vinerea Verde! Să fie ozon pentru toată lumea, să-l inspirăm cu toții.
Pietonul Cîțu Florin-Vasile a ajuns, așadar, la Palatul Victoria. Pedestru, cu șapcă și fular. Întâmpinat, firește, de o mulțime de ziariști care știau dinainte că șeful Guvernului va produce lucru mecanic cu ajutorul membrelor inferioare. A spus că obișnuiește frecvent să meargă pe jos, ceea ce e lăudabil. A mai zis că nu i-a fost frig și că a făcut doar 15 minute. Ei, aici e aici!
E un privilegiu să faci doar 15 minute pe jos până la locul de muncă, alții au drumuri de ore întregi, în trafic sufocat, sau în mijloace de transport în comun în care masca nici măcar oiect de decor nu mai este. Iar dacă locul de muncă e Palatul Victoria și faci doar 15 minute până acolo, ești încă o data privilegiat. Din Berceni se face mai mult până în Piața Victoriei. La fel și din Rahova, Crângași sau Balta Albă. Iată cum Vinerea Verde e mult mai accesibilă celor din perimetrele rafinate, Dorobanți, Floreasca, și mult mai anevoie de înfăptuit de către lumpenii locatari ai periferiilor.
La câțiva kilometric distanță de activitatea ecologică a șefului Executivului, la Ministerul Muncii, doamna Raluca Turcar sosea și dumneaei la serviciu. Respectând neabătut, firește, nobilele impuneri ale Vinerii Verzi.
Suavă precum un ghiocel abia ițit prin zăpadă, ministresa recunoștea candid că n-a venit pe jos, însă a făcut deplasarea către locul de muncă tot ecologic, cu un autoturism electric pus la dispoziție de Ministerul Mediului, însuși promotorul înălțătoarei initiative. Așadar, nici doamna Raluca n-a prejudiciat stratul de ozon cu nici măcar o moleculă, dar ce se fac compatrioții Domniei Sale care încă n-au autoturisme electrice și nici ușă deschisă la Ministerul Mediului, de unde să le poată împrumuta?
Florin Cîțu și Raluca Turcan, două emoționante și pilduitoare dovezi de achiesare la salvarea planetei! Însă cine nu stă lângă uvern și n-are mașină electrică, ce face? Cum adică?
O ia ca Badea Cârțan perpedes dintr-un capăt în celălalt al Bucureștiului. Eventual fredonând ”Nothing Else Matters”. Știți, Mettalica, trupa pe care pietonul verde Florin Cîțu o afișează pe tricou atunci când merge la cumpărături.