Pe vremuri făcea furori cu melodia ”Ești ca o viperă”, iar românii dansau pe ritmurile cântate de el, împreună cu colegii din trupa Boombastic, dar acum acele vremuri par desprinse parcă din altă viață. Vorbim despre Gabi Lăutaru, care acum a trecut de la statutul de vedetă, la cel de taximetrist.
Acesta a acordat un interviu exclusiv pentru playtech.ro, prin care a povestit cum este să fii taximetrist îjn plină pandemie. A vorbit și despre o posibilă revenire în showbizz-ul românesc.
Nu, nu-mi este, n-am nici o problemă, știu că Dumnezeu este cu mine, sunt om credincios. Dacă nu am fi noi, „fomiștii”, cum ni se zice, la treabă, pe străzi cu transportul alternativ (Uber), și cei cu livrările de food ,cât și curierii, cine v-ar mai ajuta, măi, oameni buni? Ne protejăm si muncim.
Nici una, nici alta.
Port mască, dezinfectez mâinile și suprafețele din interior, țin geamul deschis. Așa este sănătos și pentru mine și pentru clienți.
Muncesc cam 10 ore zilnic și tot atâtea ore port masca. Nu mă deranjează, așa cum îi aud pe alții, masca ne poate feri de virusul ucigaș, este obligatorie.
Nu, și sper ca cei care știu că sunt bolnavi sau au simptome să nu iasă din casă, să cheme Salvarea, nu taxiul.
Bacșiș? Clienții lasă foarte rar, acum nu mai are lumea bani, s-au închis multe locuri de muncă, oamenii țin de bani, nu se știe ce va urma, toți fac economii la ”sânge”.
Nu, nici chiar așa. Totul e ca apoi să-ți dezinfectezi mâinile.
Desigur, circulă chiar mai des cu noi decât cu tramvaiul sau cu autobuzul, toți fug de locurile aglomerate, mai ales că în mijloacele de transport în comun nu toți respectă regulile sanitare.
Depinde de ce curse ai, scurte sau lungi, trebuie însă să muncești mult, ca să faci bani pentru un trai decent. Încercăm să mai muncim cât încă se mai poate. Nu se știe cât va dura această perioadă și în mod sigur bănuții care îi vom avea se vor duce pe hrană.
Cu spirt și cu șervețele antibacteriene.
Da, categoric, este cel mai corect, știi de la ce adresa l-ai luat, pare mai sigur așa.
Mulțumesc. Sunt sigur de asta, bolnavii cronici au fost lăsați deoparte, bunica mea a murit în spital, acum două luni, nu a avut Covid, ci probleme cardiace. A lăsat un mare gol în inima mea. Ea m-a crescut, era o femeie tare blândă.
Îmi lipsesc scena și întâlnirile cu fanele și cu fanii. De revenit, cam greu în zilele noastre, fără un sponsor financiar. Aș vrea să revin, dar nu găsesc ușa prin care să intru din nou.