Editorial. Atenție, servește Țiriac!

După a mea părere, dl. Ion Țiriac, octogenarul posesor al locului 1795 în revista Forbes, cu o avere estimată la aproximativ 2 miliarde dolari, ar fi trebuit, conform anilor acumulați, să dețină mai multă înțelepciune. Eventual, să gândească de două ori înainte de a nu spune nimic. Însă, acest apanaj este propriu diplomaților de elită, deci sunt scuzabile, până la un punct, în cazul său.

“Ion Țiriac a făcut o avere uriașă în România și nu a plătit niciun leu impozit”

După iarbă, modestia este cel mai des călcată în picioare. Apoi, un proverb arab ne învață să deschidem gura numai dacă ce urmează să spunem e mai frumos decât liniștea. Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul devin mai buni, fie se transformă în oțet.

Fostul tenismen, triplu finalist al Salatierei de Argint, din care, în cele din urmă, s-au înfruptat cu frunze de laur, pe atunci sergentul Stanley Roger Smith, Tom Gorman și Erik van Dillen, a agățat crosa de hocheist și racheta de tenis în cui. Performanțele sale sunt cunoscute. Zero turnee căștigate la simplu și numărul doi, din tot atâția combatanți români în tenis. Adică, ultimul.

Unii oameni sunt atât de săraci. Tot ce au sunt banii. Cum i-a făcut dl. Țiriac? Din numeroase afaceri în zona imobiliarelor, vânzări de automobile și distribuție de produse petroliere.

Numai că a existat cel puțin un cross de forehand consemnat “out”, în 2017, de către fostul prim-ministru, Stolojan, coraportor al comisiei Parlamentului European, cel ce afirma într-o conferință de presă: “Ion Țiriac a făcut o avere uriașă în România și nu a plătit niciun leu impozit. După ce a strâns sume imense de bani cu banca sa din țară, nici măcar când și-a vândut părțile n-a plătit 1 leu. De ce? Pentru că, de fapt, potrivit legilor noastre, impozitul de 16% nu a funcționat, deoarece deținătorul acțiunilor în bancă era firma din Cipru înființată de el.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

Iar, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și Cipru, înainte de 1989, câștigul de capital se impozitează acolo unde își are sediul ce deține acțiunile, respectiv în Cipru. Or, legile cipriote nu impozitează așa ceva.

Aș dori să fiu corect înțeles. Nu mă privesc și nu mă încearcă un dram de pizmă privitoare la miliardele stivuite de către Ion Țiriac. Nu mă presează niciun factor vindicativ. La cu totul altceva pot face entorsă ori întindere de ligamente: elementul etic.

Voi aminti succint că CNSAS, aceeași instituție care l-a reclamat pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, de colaborare cu Securitatea și al cărui proces începe în 18 septembrie curent, a stabilit în 2007, verdict reluat în 2010, că Ion Țiriac apare în arhivele Securității ca fiind titularul unui dosar de rețea, cu numele conspirativ “Titi Ionescu”, conținând un angajament și două note informative.

A fost solicitat în 11.07.1963 pentru oferirea de informații despre “sportivi și delegați străini” cu care intra permanent în contact. Meteahnă bătrână la români! Alte glăsuiri ale sale l-au făcut, cel puțin pentru mine, indezirabil și șters din memorie. Le voi expune.

“Nici ăia (n. red.- revoluționarii din ’89) n-aveau voie să se adune, nici ăștia din Piața Victoriei nu au voie să se adune fără aprobarea primarului.” Despre protestele românilor din aceeași piață indignați de iminența emiterii celebrei OUG 13, ex-tenismenul se întreba stupefiat: “Oamenii ăștia au voie să se unească și să mărșăluiască? Oare nu sunt mânați din spate de cineva? Ăștia din Piața Victoriei sunt atât de departe de adevăr, de nici nu vă dați seama. Primul lucru pe care toată lumea îl vrea sunt banii din visteria statului.”

Domnule Țiriac, ați călătorit pe toate meridianele Terrei. Dacă tot suntem într-o democrație, întrebați-i pe Mc Enroe, Connors sau Becker dacă pe acolo, prin Cleveland, unde ați jucat o finală de Cupa Davis, protestatarii fac ceea ce le cereți dvs românilor.

Tot umbra lui Năstase (ca valoare sportivă) “patina” pe lângă legea logicii, declarând cândva în publicația Capital: “În acest moment întreaga administrație este paralizată de frica DNA și primarii nu mai apucă să facă nimic pentru că sunt săltați de DNA”.

Susținea că are informații conform cărora, primarul sectorului 5, Daniel Florea, va fi luat de instituția menționată, deoarce auzise că într-un an, doi, va face un patinoar. Noroc că n-a mai fost cazul. S-a jucat hochei pe carosabil, printre blocuri neanvelopate. Iată că dna Kovesi a fost izgonită mai sus, procurorii își văd de treabă, dubele nu mai stau la rând pentru a fi burdușite cu presupuși infractori, iar administrațiile pomenite nu acuză afecțiuni paraplegice.

Prin urmare, darul vorbirii este nimic în comparație cu arta tăcerii. Nici Diaspora n-a fost cruțată de constatările cinic-ironice ale brașoveanului: “Îi așteptăm în țară mâine dimineață. Covrigii s-au terminat din coadă, câini sunt peste tot.” Încă un punct de vedere din rezervorul cu “onestități” aparținându-i dlui Țiriac: “Eu, între hoț și prost, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost, nimic.”

Zicerile afișate, în opinia mea, n-ar trebui să valoreze nici cât un măr strepezit îndesat în râtul unui mistreț de Balc răsucit la proțap. Aceasta, ca un corolar la susținerea  gestului incalificabil, pe bună dreptate sancționat, (nu și în aprecierile octogenarului profund gânditor) făcut recent de către celebrul Nole Djokovic, la US Open.

Pariez pe un meci de Grand Slam pierdut din primul tur de către sârb în fața numărului 999 mondial în ATP că gentlemanul Roger Federer, cel mai bun jucător de când s-a inventat sportul alb, nu-și va permite nici la vârsta de 95 de ani să facă atâtea duble greșeli și erori (ne)forțate, ca acestea înșirate până acum, la care mai adaug un championship point, pe tabela de scor a lui Ion Țiriac: “Dacă Bill Gates mi-ar propune să batem palma, pentru a vinde un nou model de cip, aș face-o”.

Zicea odată arhicunoscutul Warren Buffett că onestitatea e un cadou extrem de scump. Nu îl aștepta de la oricine. Cât adevăr!