Directorul azilului în care a fost îngrijită Zina Dumitrescu, despre datoria lăsată de fiul ei: „Cătălin nu vrea să-mi mai răspundă la telefon”. EXCLUSIV

”Zinei îi plăcea viața, se serba cu tort și cu șampanie”

”În curte, am amplasat, în memoria dânsei, o troiță, o statuie-înger, care cântărește în jur de 100 de kilograme. Acolo mergem adesea și ne rugăm pentru sufletul ei. Zinei îi plăcea viața, se serba cu tort și cu șampanie, dar fără alcool, căci nu avea voie. Mi-a fost foarte drag de ea, ne atașasem unul de celălalt”, ne-a declarat Ion Cassian, cel care a avut grijă de Zina să nu-i lipsească nimic și a răsfățat-o ca pe o prințesă, din banii lui.

Ion Cassian a încercat în zadar să recupereze de la fiul ei datoria de 10.000 de euro

Ion Cassian a vrut să recupereze de la Cătălin Negreanu, fiul Zinei, banii restanță pentru anii în care ea a fost îngrijită în căminul de bătrâni, însă, orice încercare a fost fără sorți de izbândă:

”Cătălin nu vrea să mai vorbească cu mine, nu-mi mai răspunde la telefon, mă evită. E închisă discuția, despre această datorie, de 10.000 de euro, pot spune că să fie ca o pomană. Dar, știam dinainte că așa va fi, am simțit cum stau lucrurile, că el nu plătește banii pentru cazarea și pentru cele necesare Zinei. Am dat din banii mei, am făcut totul pentru dânsa, oricât m-ar fi costat. Nu am putut să renunț la Zina, așa cum a făcut fiul ei.

Și în prezent mai am o persoană în grijă, caz similiar cu cel al Zinei Dumitrescu, pe care tot eu o țin, după ce băiatul a abandonat-o. Mai am și alte cazuri sociale de care mă ocup. În camera Zinei stă acum altă doamnă. Când pleacă un om de la noi, când se stinge din viață, este foarte trist. Unii dintre ei stau aici și câte 7-8 ani, ne leagă amintiri, ne împrietenim, ne știm poveștile de viață.

Noi am deschis acest cămin acum 15 ani, este al treilea azil din România, am fost printre primii care au dorit să facă ceva pentru bătrâni. Am mai fost prin azilurile din București, am vrut să văd cum este, dar am găsit multe paturi înghesuite, mirosea urât, a clor, a boală”.

Zina deținea un loc de veci la Cimitirul Bellu, dar fiul ei a decis să o incinereze