Un raport al CE anunță că Europa se confruntă cu cea mai gravă secetă din ultimii 500 de ani, iar țara noastră este deja afectată de lipsa ploilor. În acest context, o comoară veche de 2000 a fost scoasă recent la lumină. Descoperirea uimitoare făcută de arheologi după ce Dunărea a secat a stârnit o adevărată furtună în rândul specialiștilor din domeniu: „Este o situație inedită”.
Cotele Dunării au atins un minim istoric. Dincolo de efectele negative, acest fenomen a scos la lumină o comoară veche de 2000 de ani. Este vorba despre vestigiile unei cetăți antice.
Este o oportunitate uriașă pentru arheologi, care au acum șansa de a studia noi ruine ale sitului Noviodunum din orașul Isaccea – cea mai importantă staţie a flotei romane Classis Flavia Moesica.
„Pentru arheologie este o situaţie inedită, pentru că de 22 de ani de când lucrez aici nu am avut niciodată cote atât de scăzute ale Dunării. În apă, sunt elemente de ziduri prăbuşite. Noi am reuşit să surprindem o parte din latura vestică a acestui turn, spunem noi că este destul de mult. Nu știm clar momentul în care s-a întâmplat această prăbuşire.
Dar această scădere a cotelor Dunării ne oferă o oportunitate. Încercăm să profităm la maximum de scăderea aceasta istorică a nivelului Dunării şi să obţinem informații cât mai multe legate de incinta de nord şi de fazele sale constructive. Nu știu dacă în următorii ani vom avea o situaţie similară şi vom mai putea investiga această zonă”, a declarat Aurel Daniel Stănică, responsabilul șantierului arheologic Noviodunum, potrivit Agerpres.
Aceste descoperiri nu ar fi fost posibile dacă nu se atingea acest nivel scăzut al apelor Dunării, a explicat reprezentantul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” (ICEM).
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Scăderea cotelor Dunării ne-a oferit prilejul de a continua cercetările şi de a avea informaţii în plus faţă de ce cunoşteam. Avem frontul acestui turn de colţ care a fost stabilit cu această ocazie, un front de formă poligonală, dar avem şi elemente constructive care au fost investigate.
Avem piloţi din lemn care au fost bătuţi în solul aluvionar de constructorii antici, peste care s-a venit cu o platformă din mortar hidrofug, iar peste această platformă s-a venit cu o reţea din bârne şi apoi fundaţia propriu zisă a turnului”, a afirmat reprezentantul ICEM.
Potrivit specialiștilor, ridicarea turnului ar fi fost finalizată în secolul al IV-lea, însă unele elemente din partea de sud a acestuia ar fi datate anterior, arheologii bănuind că este vorba despre secolul IV sau secolul V. Construcția era utilizată şi cinci sau şase secole mai târziu.
