Desantul hoților de buzunare în noaptea de Înviere. Șuții se închină cotrobăind prin gențile și buzunarele credincioșilor EXCLUSIV

Sâmbăta Mare și noaptea de Înviere reprezintă momentul în care creștinii ortodocși se adună în biserici pentru a sărbători Învierea lui Hristos și pentru a asculta slujba de Înviere. Cea mai mare sărbătoare a creștinilor este însă întinată de fapte rele, care se petrec chiar în lăcașurile sfinte. Bisericile din oraș, și vorbim aici, de București, deși, fără îndoială ar putea fi vorba de oricare alt oraș, devin ținte pentru hoții de buzunare. Oamenii drept credincioși, veniți în număr mare ca să asiste la slujba de Înviere, solitari sau însoțiți, cupluri ori în grupuri de prieteni sau vecini, sunt victime potențiale ale hoților de buzunare, pentru care orice aglomerație oferă mediul propice pentru a fura. Din buzunarele oamenilor, din gențile femeilor, și chiar din mașinile parcate în vecinătatea imediată a bisericilor la cere se duc.

Atenți la lumânare, neatenți la buzunare

În graba a de ajunge cât mai repede la biserică, din momentul parcării, de a prinde un loc cât mai aproape de preotul care slujește și care dă lumina sfânt al miezul nopții, oamenii își lasă sau uită, în pripă, telefoanele, gentile, sacoșe cu de-ale gurii sau orice alt obiect care îi atrage pe hoți.

Așa cum, în timpul slujbei, oamenii sunt atenți, fie la lumânare, după ce au luat lumină, fie la slujba preotului și nu sunt atenți la ce se întâmplă în jurul lor, și nu văd cum cel de lângă ei, cu aparență de om cuprins de evlavie, îi strecoară mâna, mascată de o sacoșă, geacă sau altceva, în buzunarul unde și-a pus telefonul sau în geanta în care ține portofelul.

Vânătorul de șuți

Acest tip de furt, specific acestei nopți, date fiind spațiul, momentul, obiceiurile commune simulta, unei mulțimi compacte, se repetă an de an, în pofida poveștilor și întâmplărilor despre care se vorbește ulterior în aria locului unde s-au produs astfel de fapte, și indiferent la acțiunile de conștientizare de către polițiștii de secție, ori de către cei de la Capitală, a riscurilor de a fi furați în împrejurările descrise mai sus.

Reporterul semnatar al acestui articol a stat de vorbă, în exclusivitate pentru IMPACT.RO, cu unul din cei mai experimentați polițiști în lupta împotriva infracțiunilor stradale, inclusiv, evident, identificarea, prinderii și anihilării șuților, fie că e vorba de lupi singuratici, hoți care acționează solitar, fie de bande de șuți, grupuri de hoți specializate în atacul la buzunare și genți.

Impact.ro

Te CRUCEȘTI! Vedetele din România care au fost ÎNȘELATE de parteneri!

Impact.ro

Ce PENSIE are Klaus Iohannis, după 42 de ani de muncă. ȘOC total! Românii au...

Biroul „Pungășei”, compartimentul surpriză al Poliției, în anii ‘90

Bogdan Pandelea a fost membru al primului Compartiment, dintr-o secție de Poliție din București, care se ocupa strict de combaterea infracțiunilor de stradă. Și fostul polițist, în prezent detectiv particular de mai bine de 12 ani, își amintește: „Venisem la Secția 1 de mai puțin un an. Comandant era nea Paicu, Costică Paicu, era colonel, iar șef la Judiaciar era paul Chiriac, care avea să devină și el, peste niște ani, șeful Secției. Atunci s-a hotărât înființarea Biroului „Flagrant”, cum s-a numit prima oară, ulterior devenit Compartimentul „Flagrant. Aia a fost echipa-pilot a acestei substructure ai unei secții de Poliție. Eram doar trei polițiști, Eu, Victor Pantazi și „Chinezu”, adică George Rădoeșteanu. A fost primul Birou „Flagrant” din Poliție, mai târziu înființându-se și la celelalte secții. Ni se spunea „Pungășeii”, pentru că ne ocupam numai de pungașii de pe stradă. De șuți, șmenari, adică cei care păcăleau oamenii la schimbul valutar, înlocuind valuta cu teancuri de hârtii, și de maradoniști. Maradoniștii erau ăia care opreau turiști străini, se dădeau polițiști în civil, și după ce scoteau niște legitimații false, le luat actele la control, subtilizându-le valuta”. De toate acestea își amintește și reporterul IMPACT.RO, pe atunci, în anii ’90, reporter special la ziare naționale, cu tiraje de sute de mii de exemplare.

Mănăstirea Cașin, atracție pentru hoții de buzunare

Și povestea lui Bogdan Pandelea curge mai departe: „Pentru că suntem chiat în Sâmbăta Mare, hai să-ți spune despre cum acționau șuții pe atunci, dar este valabil și în prezent, cu câteva modificări, pentru că acum mijloacele de comunicare dintre ei sunt altele, și nici șuții meseriași de altă dată nu mai sunt. Unii au murit, alții s-a mutat pe-afară și pe alte tipuri de infracțiuni, iar alții s-au strâns prin cimitire.
Întotdeauna, în Noaptea de Înviere, tu știi asta, se făceau cordoane de polițiști în jurul bisericilor, Mă refer la bisericile mari, cu aflux mare de oameni. Cum ar fi la Mitropolie, dar acolo nu era „parohoia” noastră. La noi, pe raza Secției 1, cea mai vizată, de hoții de buzunare era Mănăstirea Cașin, ca și acum, de altfel. Dar și Biserica „Sf. Nicolae”, sau Biserica Albă, cum i se mai spune, de pe Calea Victoriei, de pe lângă Piața Amzei. Dar până să ajungă la biserici, la buzunare, hoții dădeau atac la mașinile cu care veneau credincioșii, și care, din cauza aglomerației, le parcau mai departe de biserică. Păi, în situațiile astea, oamenii își mai uitau telefonul la vedere, o geantă, o sacoșă, o geacă. Acolo loveau hoții prima oară”.

„Girofar”, „tiră”, „mortu”, „coajă”, „ploscă”

„Dar să vorbim de buzunare. La buzunare, de regulă sunt minim doi hoți, sau trei. Cu trei e schema cea mai bună pentru ei. De ce? Unul atrage atenția victimei cu vorbe de genul „Doamnă, aveți grijă la lumânare, la flacără! Domnule, vedeți că atingeți cu flacăra acolo sau acolo…”. Chestiuni din astea. Al doilea este cel care fură din buzunar, care, de exemplu, „bagă vastu-n caraiman”, „caraiman” fiind buzunarul din interior, sau fură „coaja”, adică portofelul, sau fură din „ploscă”, unde „plosca” e geanta. Ăsta, care fură efectiv, se folosește, de regulă, de o „tiră„. Adică de o sacoșă goal sau cu ceva ușor în ea, sau de o geacă, cu care să acopere mâna cu care fură. Ei, și al treilea preia „mortu”, adică portofelul. Asta în cazul în care victima se sesizează, face scandal, iar șuțul ridică mâinile în aer, întoarce buzunarele pe dos și se jură că el nu a furat, că nu a văzut, că nu știe nimic. Aaa, primul dintre ei, ăla cu diversiunea înainte de furtul propriu-zis, mai are și rolul de a se uita în jur, ca să vadă dacă nu îi filează cineva, dacă sunt observați de alți oameni. Are rol, cu se spune în limbajul hoților de „girofar”. Ăla care stă cu „geana”, cu ochii pe cei din jur”.

Ținta zilelor prezente: telefonul mobil

„Dar, în ziua de azi, când oamenii au cam lăsat banii de hârtie, cash-ul, trecând pe cared, cele mai vizate sunt telefoanele. Ușor de furat, ușor de scăpat de ele. La Înviere, oameni stau și trimit mesaje pe telefon, după care le bagă în buzunar. De regulă într-unul exterior, ca să dea de ele rapid când le mai vine ideea de dat mesaje sau de sunat. Iar tinerii, fetele mai ales, au prostul obicei, și îl pun în buzunarul de la spate de la blugi, pe jumătate ieșit în afară. Nimic mai simplu pentru un șuț cu experiență. Cu două degete și un mic tampon cu umărul sau palma pe spatele victimei, de distragere a atenție, telefonul, este furat și plasat mai departe imediat. Apoi, după doar câteva secunde, șuțul care a luat „ mortu” l-a și oprit și i-a scos și cartela. Ia de prinde hoțul!”

Șuții, în anii de după Revoluție

Printre vorbele despre șuți, Bogdan pandelea mai strecoară și câte ceva despre celebrul Compartiment ”Flagrant”, despre „Pungășei”.
”Evcident că și înainte de înființarea acestui birou Poliția se ocupa hoții care operau pe stradă, înspecial de hoții de buzunare. Dar la noi a fost ceva special, pentru că eram la trei ani de la Revoluție, și Bucureștiul în special zona central, începuse să fie plin de străini. De turiști, de oameni de afaceri, care deveniseră țintă pentru hoți. Mai ales în zona hotelurilor. Străinii era „centaurii”!, adicăî ăia cu bani, mai ales cu valută, șemcherii numai buni de furat. Desigur, șuții nu iertau pe nimeni, dar zonele erau împărțite Era și zona Gării de Nord, dar acolo era vizați fraierii și gușterii. Românașii care trabnzitau Bucureștiul sau care veneau la capitală cu fel și fel treburi. La cumpărături, la târguri sau tot felul de afaceri.

„Artiștii” Centrului Capitalei

Pe zona centrală, tartorul hoților erau Ion Titișor, celebrul Fane Spoitoru”. Și aici intervine reporterul IMPACT.RO cu mici note de-ale vremurilor de atunci. Fane Spoitoru, mort de ani de zile, era patron la Cafeneau Veche, din Centrul Vechi, zonă, pe atunci, neamenajată, nerenovată. De regulă, șuții ăia mari, cei mai buni dintre ei, cei mai abili, după vreo lovitură amară sau mai multe reușite la rând, venea la Fane în cafenea și încingeau babaroasele. Zarurile, la barbut. La începutul anilor ’90 se jucau, acolo, la o mână și 500 de milioane de lei vechi. Sume mari, de bagaboți cu firmă mare de hoți. Ei bine, pe fondul acestei amplori pe care o luaseră infracțiunile stradale, s-a decis înființarea Biroului „Flagrant” la Secția 1 Poliție din București, Și, cum am mai spus, după ce s-a văzut cât de eficientă este această mică structură, modelul a fost preluat și de celelate secții din București, apoi în toată țara.  Și este demn de menționat că numai „Pungășeii” de la Secția 1, Pandelea, Pantazi și Rădoeșteanu zis „Chinezu”, în cinci ani de activitate în acest Birou, au prins în jur de 700 de hoți de buzunare. Citește și AICI.

Hoțul care a furat de lângă doi sepepiști

Și Bogdan Pandelea își amintește de unii din cei mai cunoscuți dintre șuții de atunci, în afară de Fane Spoitoru, care îi coordona.
”Păi unul dintre ăștia era Nicolae Șoican, zis „Cioroi”, mai era unul din neamul lui Văncică, unul din cele mai puternice clanuri interlope de atunci din zona Bucureștiului și Ilfov, care mai există și acum. Era „frumușelul”, ăla care i-a furat unui evreu, om important, care era cu gardă SPP după el, la Magazinul „Muzica”, pe Cale Victoriei. I-a furat geanta diplomat cu bani, dintre picioare. Că omul ținea diplomatul între picioare să nu-i ia cineva și maoi avea și două gărzi de corp cu el. Dar lui „Frumușelul” nu i-a păsat de asta. Ăla i-a luat geanta dintre picioare” Îți dai seama! Era în ‘95 sau ’96, parcă.”

Șuții s-au stilat

„Revenind la Paști, la noaptea de Înviere, uita, că mai sunt câteva ore, oamenii trebuie să fie atenți, în primul rând la telefoane. Ei trimit mesaje, sună pe unul pe altul, fac selfie-uri, după care bagă telefonul în buzunar și uită de el. Ei se concentrează la slujbă, la cântat prohodul, al lumânare, să nu ia foc, să nu le pice ceară pe pantofi sau adidași. Ei, atunci sunt ei vulnerabili. Atunci văd șuții când e omul neatent și atunci în fură. Și mai e ceva! Acum hoții nu mai sunt cum erau pe vremuri, răpănoși, cu haine ponosite, vai steaua lor, ca să pară dubioși. Acum sunt bine îmbrăcați, curați, stilați. De multe ori au și femei lângă ei, o soție, o fată a lor. Nu mai sar în ochi, așa, ca să se uite lumea temătoare la ei, că vezi Doamne, cine o fi ăsta.

„Vai, doamnă! V-au furat? Vă dau eu bani”

Acum șuții se integrează în mulțime, țin lumânare, se închină cântă și ei, spun „Cristor a Înviat”… S-au șmecherit mult. Nu mai sunt amărâții de altă dată. Acum au și banii la ei. Dacă se întâmplă să se „înțepe” cineva, că i s-a furat portofelul, banii, și pică în vizorul victimei, că vezi, el a furat, atunci șuțul șmecher, scoate portofelul, răsfiră teancul de bancnote și zice „cât vi s-a furat doamnă sau domnule? 200? Uitați, aici, vă dau eu 500! Nu se poate să rămâneți de Paști fără bani, se poate?!”. Și victim se înduioșează, crede ce zice hoțul, ba își cere și scuze. „Va, mă scuzați! Nu am vrut să vă jignesc, îmi cer scuze!”. Și, între timp portofelul victimei, cu banii în el, „mortu”, adică, a ajuns, printr-un complicele pe altă stradă, deja, departe”.

Sfatul cheie: atenție maximă!

Bogdan Pandelea este unul din cei mai buni detective particulari din București, specializat în investigații pentru companii și pentru persoane fizice, preluând cazuri, în cazul companiilor, de furturi de produse, fraude și asigurând protecție operativă, iar, în cea ce privește persoanele fizice, cazuri de investigații matrimoniale, custodia copilului, anturajul copilului și persoane dispărute.

Despre hoții de buzunare ar putea vorbi ore și ore întregi. Iar despre specificul atacurilor la buzunare date de șuți în noaptea de Înviere, Bogdan Pandelea are un sfat cheie. Atenție la buzunare, la genți, la telefoane și al cei din jur, în timpul slujbei de Înviere.