20:29
Limba română abundă în expresii a căror origine este de multe ori necunoscută. Una dintre expresiile celebre în România este „tufă de Veneția“, dar nu toată lumea știe de unde provine zicala. Dacă și tu te-ai întrebat măcar o dată ce legătură ar putea fi între o plantă și omul ignorant, dar încă nu ai un răspuns, te invităm să-l afli în continuare de unde vine expresia tufă de Veneția?
Cui i-ar plăcea să fie caracterizat drept „tufă de Veneția“? Probabil nimănui, având în vedere că, în limba română, această expresie are un sens peiorativ. Românii folosesc des zicala „tufă de Veneția“ atunci când vor să jignească pe cineva. Știm că atunci când o persoană este numită astfel, asupra ei planează imaginea unui om ignorant, neștiutor, chiar prost în toată regula.
Cu toții auzim și uneori folosim astfel de expresii, pentru a ne manifesta gândurile cu privire la o situație sau la o persoană. Înțelesul unor expresii precum „tufă de Veneția“, „om cu scaun la cap“ sau „lemn Tănase“ nu este însă cunoscut de toți oamenii. Așadar, ce legătură are vegetația din superbul oraș italian cu omul ignorant?
La prima vedere nu pare să existe vreo legătură între o astfel de persoană și vegetația din Veneția, cu atât mai mult cu cât în acest oraș nu există tufe. Veneția este construită pe apă, fapt pentru care este imposibil de găsit tufe – niște arbuști care cresc pe uscat – în acest loc.
Această zicală ne duce înapoi în timp mai mult decât ne-am fi așteptat, și anume în anul 1797, la 17 octombrie, când Veneția a fost cedată Austriei, iar municipalitatea oraşului a încetat să mai existe. De aici și sensul de inexistent sau nimic. Pe 18 ianuarie 1798, austriecii au invadat orașul, stăpânindu-l până în 1866, atunci când Italia l-a alipit, din nou, teritoriului ei.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În timpul erei austro-ungare a Veneției, soldaţii români originari din Ardeal au fost deportați până la graniţa de sud a imperiului, în Veneția. Sub influența limbii germane, militarii români i-au spus orașului „Fenițe“, întrucât V-ul se citeşte „F“ în limba germană. Mai apoi, pentru că nu suna prea românesc, „Fenițe“ s-a transformat în „Fânețe“.
Să ne imaginăm că, întorși în patria lor, românii se grăbesc să-și cosească fânul. În calea lor apare câte o tufă, adică un „arbust cu ramuri dese ce pornesc direct de la rădăcină; creangă; bâtă“. Când un țăran dădea de acest obstacol, asta însemna că își pierde vremea în încercarea de a scăpa de el, întrucât tufa se rupe cu mare greutate.
Acest lucru dăunător ar fi putut să îi strice coasa. Odată cu trecerea timpului, tufa „proastă“ a devenit „tufă de Veneția“. O dovadă a faptului că lucrurile au stat astfel ar fi satul Veneția de Jos, din comuna Părău, județul Bacău. Denumirea germanică a așezării este Untervenitze, care se pronunţă Unterfeniţe.
O altă explicație legată de originea expresiei „tufă de Veneția“ este faptul că, așa cum nu există tufe în Veneția, așa nici persoana care primește o astfel de caracterizare nu are creier. De aici vine înțelesul de prost al unui om complet lipsit de informații. Cu alte cuvinte, acesta este „tufă de Veneția“.
De altfel, și explicația oferită de Dicționarul Explicativ al Limbii Române zicalei este: a fi ignorant, a nu ști deloc. După cum aminteam și mai sus, expresia „tufă de Veneția“ are sens peiorativ, fiind folosită pentru a caracteriza o persoană neștiutoare, ignorantă, care nu stăpânește nici cele mai elementare noțiuni ale limbii române.
În caz că nu știați, există și un film românesc intitulat „Tufă de Veneția“, din anul 1977, regizat de Petre Bokor. Printre actorii care au făcut parte din distribuție se numără Octavian Cotescu, Ion Caramitru, Florin Piersic, Marin Moraru, Toma Caragiu și Dem Rădulescu.
Pentru a încheia într-o notă mai veselă istoria „tufei de Veneția“, haideți să descoperim câteva lucruri interesante despre minunatul oraș din partea de nord a Italiei.
