Aproape toți pacienții considerați mari arși din România, care ajung în atenția presei, sunt trimiși la tratament în străinătate, la centrele integrate care pot trata asemenea afecțiuni. Avem și exemple recente, cei doi angajați de la Petromidia cu arsuri serioase au fost duși la o clinică din Germania, unde și-au pierdut viața, pentru că arsurile erau mult prea grave. Și medicul erou, cel care a intrat în foc cu mâinile goale pentru a-i salva pe pacienții de la Piatra Neamț a fost trimis la o clinică din străinătate, mai exact în Belgia.
După tragedia de la Colectiv din 2015 a ieșit la iveală problema paturilor pentru cei considerați mari arși. De atunci și până acum nu s-a schimbat mare lucru, poate doar în acte, acolo unde ne-am ales cu zece paturi noi. În continuare pacienții din România care au arsuri pe o suprafață mare a corpului sunt transferați la clinici de top din Europa.
Marea problemă, spun medicii de la noi, sunt infecțiile nosocomiale, dublate de lipsa unui centru integrat pentru tratarea celor care au arsusri grave, dar și alte probleme de sănătate în același loc. Concret, un pacient considerat mare ars care trebuie ținut în condiții speciale și care mai are, de exemplu, și traumatisme sau alte probleme nu prea poate fi tratat în țara noastră.
Infecțiile nosocomiale, bombele din spitale
În acte cel puțin, România are doar 24 de paturi pentru răniții considerați mari arși. Cele mai multe au fost inaugurate la Iași, în 2019, după opt ani de la debutul lucrărilor de reabilitare și dotare la Clinica de Chirugie Plastică și Arsuri. „O normalitate de care ar trebui să ne bucurăm mai des”, spunea ministrul Sănătății de atunci, Sorina Pintea.
Marea problemă din secțiile în care sunt tratații românii cu arsuri grave este reprezentată de infecțiile nosocomiale. Klebsiella, Piocianic, Acinetobacter sau Stafilococ – sunt doar câteva dintre bacteriile rezistente la tratament în fața cărora pacienții grav bolnavi nu au nicio șansă. Statisticile arată dezastrul în care ne aflăm, situație care de multe ori nici măcar nu reflectă realitatea, pentru că nu toate infecțiile sunt raportate. În 2015, spre exemplu, atunci când a avut loc tragedia de la Colectiv, au fost raportate peste 12.300 de infecții. Trei ani mai târziu numărul era mult mai mare: 29.236, însă spun specialiștii nu au crescut infectările, ci doar raportările oficiale.
„Este evident că după tragedia de la Colectiv nu s-au produs schimbările pe care le aștepta toată lumea, ce s-a făcut la Spitalul de arși, spre exemplu, este doar o cosmetizarea a situației, avem deficit major în ceea ce privește îngrijirea marilor arși. Cifrele în ceea ce privește paturile inaugurate sunt relativ, recent am înțeles că una dintre ultimele secții inaugurate nu funcționează, ar fi fost făcută o inaugurare doar de fațadă”, a povestit, pentru Impact.ro, medicul Camelia Roiu, de la Spitalul de Arsuri din Capitală.
De ce nu-si poate trata Romania marii arsi
Cum se ocupă paturile pentru marii arși
Spitalul de Arsuri din Capitală este printre cele mai importante unități medicale de profil din întreaga țară, însă de multe ori când este vorba despre un accident grav în care oamenii au arsuri importante, sunt duși cu elicopterul SMURD la secția dedicată arșilor de la Spitalul Floreasca. Deseori, scenariul este același. De la Floreasca oamenii sunt transferați în străinătate.
„La Arși sunt doar cinci paturi pentru cei considerați mari arși. Este o mare problemă, pentru că spitalul este și pentru chirurgie plastică, dar și pentru arsuri. În secția de reanimare, un pat poate fi ocupat luni întregi de un pacient de la chirurgie plastică a cărui stare s-a agravat și astfel, evident, se reduce numărul de paturi pentru marii arși. Marii arși sunt speciali, sunt sensibili pentru că nu mai au stratul de piele care să-i protejeze de infecții”, mai explică Camelia Roiu.
Specialiștii spun că trebuie ca sistemul să fie schimbat radical și că, în unele cazuri, trebuie ca spitalele să fie pur și simplu dărâmate ca infecțiile nosocomiale să nu mai existe. Important este ca acestea să fie raportate cât mai corect, pentru ca oficialii să aibă o imagine de ansamblu asupra situației din fiecare unitate medicală.