Cu maneaua la Filarmonică

Deși personal până acum două-trei zile nu aflasem despre proptria-mi contemporaneitate cu acest Jador pentru simplul motiv că prefer altfel de muzică, e greu de ignorat că manelistul are aproape o jumătate de milion de aprecieri pe Facebook.

Înseamnă că Jador spune ceva cuiva. Are mai puțină importanță ce spune și cui spune. Prin simplă comparație, un mare muzician precum Nicu Alifantis, mult mai apropiat preferințelor mele, abia dacă are jumătate din aprecierile lui Jador. Dar gusturile nu se dscută.

Care rasism? Care discriminare?

Se poate discuta însă despre ideea impresarilor lui Jador de a-i organiza acestuia un concert pe scena Filarmonicii din Timișoara. Idee respinsă de Primărie, care patronează respectivul edificiu de cultură, în ciuda aplombului impresarilor care invocă faptul că începuseră deja să pună bilete în vânzare.

Interdicția autorităților locale a fost luată imediat drept rasism și discriminare de către cei vizați, inclusiv Jador afirmând într-un comunicat că a fost refuzat pentru că e ”țigan”. Obligați să fim atenți la nuanțe, am fi fost tentați să folosim termenul de ”rrom”, tocmai pentru a evita rasismul și discriminarea.

Inadecvare și rezistență la subcultură

Trebuie să rămânem însă întregi la minte și să nu confundăm rasismul și discriminarea cu inadecvarea. Filarmonica din Timișoara (și filarmonicile de peste tot din lumea asta) au fost concepute și construite pentru cu totul altceva decât pentru concerte de manele.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

O sală de filarmonică are o anumită acustică, e făcută pentru ca acolo să se audă subtlitățile viorii, nuanțele sonore ale clapelor de pian, rezonanțele alămurilor.

A refuza pătrunderea manelelor într-un astfel de spațiu nu se numește nici rasism și nici discriminare. E vorba doar de intenția de a se păstra destinația inițială și specifică a spațiului.

Dar se poate spune că interdiccția e și o formă de rezistenț la subcultură. A afirma că Brahms și Bach au mai multe legături cu cultura, în sensul ei cel mai corect definit, decât reprezentațiile lui Jador, Salam și ale altor maeștri ai genului manelistic, iarăși nu e rasism. E o realitate care nu mai ține de numărul de accesări pe Facebook, ci doar de ideea de cultură în sine.

Nu se potrivește! Atât și nimic mai mult!

Anteriorul prmar al Timișoarei, Nicolae Robu, interzisese manelele în absolut toate spațiile publice din oraș! Într-adevăr, o asemenea măsură putea fi interpretată drept având accente discriminatorii.

Actualul edil, Dominic Fritz, a restrâns aria interdicțiilor, iar manelele n-au decât să se audă nestingherite în parcuri, pe stadioane, în cârciumi, unde-o fi, dar nu la Filarmonică! Și nu din alte motive, ci doar pentru că spațiul nu se potrivește cu muzica, și nici muzica nu se potrivește cu spațiul.

E ca și cum ai vinde cuie și drujbe și într-o parfumerie sau parfumuri fine și scumpe în spațiul acela din piață destinat desfacerii verzi murate. Nici nu mai contează dacă maneaua e parfum și simfonia e varză murată sau invers. Ideea e că nu se potrivește