Cristian Topan, caricaturist, președintele Asociației Cartooniștilor din România: „Dacă nu se poate râde de ceva, atunci lucrul acela e neserios”. Interviu despre caricatura de război și mari dezastre

Interviul cu Cristian Topan, unul din cei mai buni caricaturiști români, președintele Asociației Cartooniștilor din România, a decurs ca o succesiune de desene și caricaturi, dintr-un album cu teme diverse. Reporterul IMPACT.RO își propusese inițial să mențină cursul dialogului în jurul caricaturii de război și a marilor dezastre, temele zilei. Creativitatea, graiul și spiritul vii ale lui Cristian Topan, verva sa de nestăvilit au lărgit însă spectrul subiectelor abordate.

Balonul de spionaj în viziunea lui Topan, la limita categoriei „+18 ani”

Cristian Topan, care foarte curând va împlini 60 de primăveri frumos desenate și puse în albumul său de cartoonist de presă, a debutat la 16 ani.

Are mii  de desene și caricaturi făcute, numeroase premii la festivaluri de caricatură, cel mai adesea cu participare internațională, a publicat în mai toate cotidianele centrale, de altfel a și fost coleg la începutul anilor ’90 cu reporterul IMPACT.RO, la „România liberă”, pe atunci o adevărată instituție națională.

Topan, după cum își și semnează caricaturile și desenele, este în contact acut cu evenimentele la zi, pe care le ilustrează cu talent și un umor aparte.

Ultima sa creație, de acum doar câteva zile, în legătură cu cazul balonului de spionaj presupus de origine chinezească, doborât de americani, a produs senzație în media. Desen pe care IMPACT.RO îl reproduce chiar în acest articol.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

Premiul al III-lea la World Press Cartoon, în Portugalia

Este președintele Uniunii Caricaturiștilor din România, președintele Federației Internaționale de Caricatură pentru România  și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România,  filiala de Grafică Publicitară.

A câștigat mai multe premii internaționale și premiul al III-lea la World Press Cartoon (Sintra, Portugalia). A făcut parte din comisii de premiere la concursuri organizate în Germania, Serbia, Bulgaria, Israel, Turcia, Macedonia și România.

„Despre evenimente tragice nu poți să faci mișto”

Reporter: „ Ce-i mână pe caricaturiști, pe vreme de război să ilustreze, să deseneze, să exprime prin caricatură evenimentele în derulare? Pe vremuri, pe scena politică și socială, în legătură, desigur, cu războiul?

Cristian Topan: „Același motiv care îi face și pe ziariști să scrie despre război și evenimentele conexe. Pentru ca exprimarea prin caricatură de presă este tot un act jurnalistic”.

Reporter: „În situații de acest gen, se schimbă registrul de abordare? Devine mai dramatic?”

Cristian Topan: „Depinde de fiecare. Dar, uite, la niște evenimente tragice, ca cele din Turcia, cu cutremurele, nu poți să faci mișto. Că e
penibil”.

Caricatura grotească din Charlie Hebdo despre dezastrul din Turcia: „Nu se face așa ceva”

Reporter: „Dar despre caricatura de pe prima pagină de la Charlie Hebdo, la scurt timp după cutremurele din Turcia ce zici?” Și reporterul
IMPACT.RO îi arată din nou caricatura publicată de publicația satirică din Franța, protagonistă a unui eveniment care a cutremurat lumea, în 7 ianuarie 2015, când zece jurnaliști și doi polițiști au fost împușcați de doi arabi, alți 11 fiind răniți, după ce revista publicase o caricatură cu profetul Mohamed care avea turbanul în formă de bombă cu fitilul aprins, fapt ce a declanșat furie în lumea musulmană.

Caricatura publicată recent, arată peisajul unui oraș turc plin de ruine, iar textul însoțitor este „Uite, nici nu mai e nevoie să trimitem tancuri”. Un act condamnat de toată lumea. Cristian Topan, privind desenul încruntat, preț de mai multe secunde: „Mda… urât… nu prea merge. Total nefericită abordarea”, și se oprește aici, fără a mai comenta în plus.

„Am colaborat la Charlie Hebdo. Cunosc o tipă de acolo care nu a fost împușcată pentru că a întârziat la redacție”

În schimb spune: „Am colaborat și eu la Charlie. Desenul ăla cu Mohamed cu turbanul-bombă s-a făcut de nenumărate ori. Eu l-am făcut
pe Saddam Hussein așa. Dar, apropo de asta, să-ți spun o întâmplare.

Am o amică, care lucrează la Charlie Hebdo, nu-i știu acum tot numele, dar semnează Coco. Asta mi-a zis că, atunci, în noaptea de dinainte de atacul arabilor, fusese într-un club și se îmbătase. A doua zi, de dimineață, n-a ajuns la ședința de sumar. Și când s-a dus acolo, ăia erau
toți împușcați. A  avut nevoie de terapie mai bine de un an”.

La festivalul de la Limoges, Franța, premiul cel mare era o vacă. De 20.000 de euro”

„În fine, pe gagică, Corine și nu mai știu cum, dar ți-am zis, semnează Coco, am cunoscut-o la un festival dintr-o localitate de lângă
Limoges, iar regiunea se numește Limousin, vestită pentru două chestii: vacile de carne și merele.

La festival premiul este o vacă. Câștigătorul primește o vacă, și o vacă din asta costă vreo 20.000 de euro, dar între timp, gazdele pun la proțap o altă vacă, să mănânce toți invitații.

Dar ăla de lua premiul primea bani, nu o vacă. Că nu era să plece cu vaca în clonț. Asta, în treacăt fie spus, că e unică”, zice Cristi și chicotește zgomotos.

Despre marele caricaturist român Mihail Gion: „A fost și aviator în al Doilea Război Mondial”

„Și apropo de război, că văd  că vrei s-auzi din astea”, povestește Cristian Topan. „Unul din caricaturiștii noștri mari, Mihail Gion”, care a
trăit până la începutul anilor 90, a fost aviator în al Doilea Război Mondial și a avut ziarul lui, în limba franceză, chiar în timpul războiului, Le Momon. Și el a fost și aviator, dar totodată, făcea caricaturi de război la mai toate ziarele mari ale momentului.

El era și caricaturist acreditat la Parlament. Țin minte că, atunci când am debutat eu, la 16 ani, mi-a spus odată „Băi, erau unii, dar mă includ și pe mine, acolo, în primul rând, în fața tribunei vorbitorilor și cine ne vedea spunea „Uite-i și pe ăia! Cum stau ei încruntați, aplecați peste niște hârtii și cum dau ei din creion!”. Păi noi eram! Caricaturiștii, că nu era pe-atunci cu fotoreporteri. Făceam desenele și fugeam la redacții. Ăsta era Gion”.

Citește și Polonia pune piciorul în prag. Cere Germaniei despăgubirile din al Doilea Război Mondial!

„Acum 70 de ani caricaturiștii o duceau bine. Plecau dimineața de la cârciumă cu lăutarii după ei”

„Și toți caricaturiștii, pe vremea aia”, continuă caricaturistul, „erau foarte bine plătiți. Dar ei nu doar ilustrau ședințele, luările de cuvânt din
parlament. Ei dădeau și poante, făceau mișto de ei.

Apoi, când au venit comuniștii la putere, caricaturiștii erau folosiți la propagandă. Uite, așa cum se întâmplă acum cu războiul din Ucraina.
Și, tot așa, erau plătiți foarte bine.

Păi, mi-a zis și mie, acum vreo patruzeci de ani, când i-am prins pe desenatorii mai bătrâni, pe vremea lui Dej, Gheorghe-Gheorghiu, când salariul era vreo 70 de lei, ei luau 70 de lei pe un desen!

Au cam dus-o bine, atunci. Păi îmi povesteau că mergeau la cârciumă și când plecau, spre dimineață, plecau cu lăutarii după  ei”. Și Topan se amuză copios spunând asta.

„Pe vremea comunismului, doar în Iugoslavia mai puteai să desenezi ironic de putere”

Apoi, revine la subiectul fotografie de război. „De exemplu a fost o perioadă, în Europa, de la începutul anilor ’90, în care Tito, Iosip Broz
Tito, președintele Iugoslaviei federale, încă nedezmembrată de război și Occident, în care presa vecinilor noștri era mai liberală.

Și, până să
înceapă războiul, în perioada comunistă, ai noștri, caricaturiștii români, făceau desene în care îl luau la mișto pe Tito și le puneau pe graniță, în zonele de mic trafic unde veneau și sârbii. Și nimeni nu pățea nimic”.

Citește și Cum cucerea „Regele bancurilor” fetele, în anii comunismului. Andrei Duban deținea rețeta succesului: „Toți aveam o Dacie. Diferența o făcea umorul!”. EXCLUSIV!

„Primele caricaturi de război le-am făcut în timpul operațiunii Furtună în deșert, din Irak, în 1991”

”Am făcut și eu, am ilustrat, de exemplu, primul război din Irak, din 1991, pe timpul lui Bush senior, care declanșase operațiunea
„Furtună în deșert”. Și eu aveam rubrică fixă, la „Jurnal Internațional”.

Era ziar de politică internațională. Am făcut multe desene pe tema asta, caricaturi. De exemplu, cămila pe post de tanc, cu cocoașa în formă de turelă, cu rachete pe care scria Peace. Au fost multe. Aaa!

O graniță care taie în două porumbelul păcii și îl omoară… Am avut și desenul ăla cu chibritul care arde și care e dus de un om ca pe un steag. Tâlcul e evident. Din perioada războiului din fosta Iugoslavie. Cu ăla am luat premiu la Kragujevac, în Serbia.

”Desenele cu tematică de război nu sunt riscante. Dacă le faci din altă țară decât zona de conflict”

Reporter: „Spune-mi, te rog, Cristi, un caricaturist care este dintr-o țară cobeligerantă, care participă, care e implicată într-un război, se
supune vreunui risc, printr-un  desen anume, mai sensibil, care direct vorbind, ia la mișto un șef de stat, un general sau cauza țării respective?”

Cristian Topan: „Sincer, mie nu mi s-a întâmplat. Adică un cartoonist poate  să facă o caterincă de la distanță. Nu trebuie să se ducă
în linia întâi a frontului sau la comandamentul central al vreunei armate.

Cazul Charlie Hebdo, e caz excepțional”. Și din dialogul reporter–intervievat. reiese însă, că desenatorii, cartooniști din țări ca Iran sau
Siria, cu regim religios fundamentalist sau cu dictatori, conducători supremi, cam riscă. Și dacă sunt prin Europa, oricând poate fi trimis cineva după ei sau pericolul poate veni din partea comunității coetnice din țara în care e”.

„Ceaușescu credea că va fi împușcat. Cenzura mi-a scos un desen cu o pușcă, din cauza asta”

”Pentru mine riscul mare a fost în România. Și îți zic una de pe vremea lui Ceaușescu. Se știe bine, generația de acum habar n-are, că
Nicolae Ceaușescu avea o mare frică. Își băgase în cap că va muri împușcat.

Așa de tare, că se interziseseră caricaturile în care apăreau puști, arme de foc. Și eu dădusem pentru o revistă o caricatura, un desen,
pe care l-am inclus în multe albume și expoziții, cu un iepure care alerga.

Alerga pe țeava unei puști. A fost cât pe-aci să apară. Au scos-o ăia de la cenzură în ultima clipă, când revista era în tipografie. Ar fi ieșit
iureș mare dacă ar fi fost publicată!”.

Minerii i-au spart capul și i-au fisurat câteva coaste în iunie 1990

Cristian Topan, legat de riscurile meseriei de caricaturist, își amintește ce a pățit când au venit minerii pe 14 iunie 1990 în București.
Era la „România liberă”, pe atunci.

Era dis-de-dimineață, pe 14 iunie. Mergeam să duc un desen la o redacție, și treceam prin Centru, unde ajunseseră deja minerii. Până să apuc să spun o vorbă, mi-au dat cu un cablu cu un rulment în vârf, fix în creștetul capului. M-am umplut de sânge instantaneu.

Apoi au început să mă lovească peste tot. Am avut câteva coaste fisurate. De la „România liberă, cel mai rău bătuți am fost eu și cu Simion Buia junior. Și Mariana, secretara lui Băcanu.

„Mi-a cusut rana, la Colțea, nepoata lui Panait Istrati”

“Durea al naibii cum mă loveau ăia. Noroc că m-am ținut în picioare, dacă aș fi căzut, s-ar fi năpustit toți pe mine și mă omorau în bătaie. Erau supărați rău.

Am avut inspirația să strig „Chem Poliția!”. S-au oprit puțin și, culmea, tocmai oprise o dubă lângă noi. Le-am zis să mă ducă la spital. M-au dus la Colțea. Rana era urâtă. A fost greu de cusut. Tăietura era în stea. Interesant este că m-a tratat o doctoriță care era nepoata lui Panait Istrati”.

Caricaturiștii ruși și ucraineni nu sunt dușmani

„Nu există dușmănie între caricaturiștii ucrainieni și ruși. Ei se ocupă cu critica, nu cu preaslăvitul. La ruși e mai nasol. Că nu pot să dea în Putin.

Nu se pune problema să fie cenzurați, pentru că ei nu dau la publicat desene subversive care să-i pună în pericol. E simplu. Eu am prieteni caricaturiști și în Ucraina și în Rusia.

Acum, cu războiul, m-am oferit să găzduiesc la mine, că am apartament mare, pe un cartoonist ucrainean, mai în vârstă. M-a refuzat elegant și mi-a zis că fiul lui locuiește în Bruxelles și că o să stea la el”.

Desene pentru un album despre cutremure

Președintele Asociației Cartooniștilor din Turcia, Metin Pecher, i-a trimis lui Cristian Topan invitația de a crea câteva desene care vor fi incluse într-un album internațional având ca tematică dezastrul provocat în Turcia de cutremurele catastrofale de la începutul lunii.

Desenele pentru albumul din Turcia legat de cutremure. Președinte Metin Pecher. Topan a realizat patru și urmează să le transmită acolo
zilele acestea.

Toți banii și beneficiile rezultate de pe urma acestui album vor fi transferate într-un fond special destinat victimelor și supraviețuitorilor seismelor.