Colțescu și colțurile semilunei

Cătălin Mureșanu 09.12.2020, 21:42
Colțescu și colțurile semilunei

Sebastian Colțescu a reușit, în timpul meciului dintre Paris Saint Germain și Istanbul Bașakșehir, exact ceea ce nu trebuie să facă un arbitru. Să iasă în evidență! Olteanul nostru iute de limbă a gafat chiar la ora de frac a fotbalului european, într-o seară de Champions League, atunci când eticheta evenimentului nu permite loc de scamă. Însă Colțescu nu e rasist. Poate fi arogant, impertinent, imberb, abulic, gafeur. Nu și rasist!

Și înainte de a scăpa printre vipla molarilor termenul considerat de mulți lugubru – pentru autor nepotrivit -, fără să-l filtreze prin buretele gândirii sale înghesuită între perciuni, Sebastian Colțescu a fost inclement când l-a chemat pe Hațegan la margine. Dacă în minutul 13, sprijinul experienței tale îți ordonă să-l convoci pe central între bănci, să rezolve o problemă pe care ai putea – și trebuie, e în fișa postului tău – cu puțină și obligatorie diplomație să o dezamorsezi chiar tu, atunci se poate spune că ai greșit. Seara! Aceasta e croială de matineu. Dacă din prima scoți iataganul, fără să încerci, înainte, cu finisajul cuvintelor – răspunsul vine sub formă de balamuc (cuvânt turcesc). Istoric depun mărturie toți domnii Țării Românești, de la Negru Vodă (mă scuzați, afedersiniz sau pardon) și până la fanarioții catapultați pe plaiurile noastre direct din spuma cenușie a Bosforului.

Și aici vina lui Colțescu se termină, el fiind deja plasat la stâlpul infamiei. Trageți din plin, cât vreți, însă să știți că ținta nu e un rasist. Treceți-l prin Nurnbergul fotbalului, sfârtecați-l. Și tot nu e rasist. Însă voi, fără să-l ascultați, o să deveniți călăi. Pentru că noi, românii, și dacă vrem să fim rasiști… nu ne pricepem și dacă suntem… nu o știm. Pentru că nouă, de multe ori când ne înflorește patriotismul, suntem șovini și devenim patriotarzi.
Însă seara de frac care a mâzgălit luminile Parisului are și alți vinovați. Și ăia sunt oficialii, antrenorii, jucătorii echipei din Istanbul și chiar victima, lifteanul de culoare Pierre Webo, cei care au flambat momentul, până dincolo de limită, tencuind o digresiune mondială.

Și o spun din nou! Colțescu a folosit un termen neinspirat, a fost neinspirat, a greșit, însă nu e rasist! Dacă „strănutul” dâmbovițean al lui Colțescu în casca lui Hațegan a semănat vântul, cursul elegant al Senei a fost transformat în valuri de furtună din „tusea” ruginită a Bosforului. Și unda s-a propagat într-un tsunami din Atlantic și până în Canalul de Corint.

Pentru că nici turcii, prin ce au făcut, nu au respectat eticheta orei. Și-au dat jos fracul și au preferat să probeze, exagerat ca un pungaș, haina victimei. Au dreptul să protesteze, Webo să se simtă chiar jignit de termenul nefericit folosit de Sebastian Colțescu, să ceară explicații și chiar să urle îndepărtarea arbitrului și poate, pentru a-și boldui oprobriul, să părăsească terenul pentru ozonificarea nervilor. Însă refuzul de a reveni pe gazon după ce a trecut termenul acordat de UEFA este un mare… rahat. Turcesc. Aici haina victimei le-a rămas mică. Când toată viața te-ai îmbrăcat din bazarul de lângă moscheea lui Suleiman, nici măcar oglinda din Louis Vuitton-ul de pe Champs-Elysees nu-ți mai modelează caracterul. Respectul pentru competiție, de la suporteri până la televiziuni și adversar, a fost tocat cu satârul de kokoreci în toping de lacrimi orientale. Garnitură. Salată de rasism. Iar aici, oficialii UEFA, dacă sunt corecți, chiar și cu presiunea unui caz extrem de sensibil, cu o pătură de expunere întinsă peste fusul multor meridiane, trebuie să sancționeze, pe lângă așteptata demantelare planetară a lui Colțescu și ignobilul turcesc.

Restul? Cum vedem noi rasismul pe Facebook, fâsurile lui Erdogan și ipocrizia cu ochi de Argus a moraliștilor planetari, vituperarea deontologilor și colegilor mai în vârstă ai lui Colțescu, verzalele de pe coperta marilor ziare de peste tot reprezintă simple scame trecătoare.