13:35
Povestea bătăliei de la Caransebeș spune că Imperiul Austriac era în război cu Imperiul Otoman pentru deţinerea controlului asupra fluviului Dunărea. Astfel, aproximativ 100.000 de trupe austriace şi-ar fi făcut tabăra în apropiere de Caransebeş, pe malurile râului Timiș. Bătălia poate candida cu succes la titlul de „Cea mai absurdă luptă din istorie”. Dar iată ce s-a întâmplat.
Povestea bătăliei de la Caransebeș este o întâmplare bizară care a avut loc la 21-22 septembrie 1788. Mai mulți călăreți austrieci au fost trimiși în zonă pentru a studia terenul, pentru ca nu cumva să vină turcii să-i atace pe nepregătite, dar nu au dat de otomani, ci peste o tabără de rromi de unde au cumpărat mai multe butoaie cu rachiu, notează Wikipedia.
Soldații au început să bea rachiul, iar un pluton de infantieriști au pornit pe urmele lor. După ce i-au găsit, aceștia au dorit să li se alăture, dar nu au fost acceptați. Astfel, a început un conflict care a devenit din ce în ce mai mare între infanteriști și trupele de cavalerie.
Strigătele scoase la beție, în glumă, avertizând că turcii atacă, au răspândit panica în rândul tuturor soldaților și amețiti de aburii alcoolului între aceștia a început o luptă extrem de dură. Au început să tragă în toţi oamenii din jur, fără să mai stea pe gânduri, dar după lupte grele soldații austrieci și-au dat seama că se luptase, de fapt, întrei ei. Potrivit lui Durschmeid, izvoarele istorice nu sunt foarte clare în ceea ce privește amploarea masacrului.
Armata otomană a sosit în tabăra austriacă două zile mai târziu și a descoperit 10.000 de soldați austrieci morți sau răniți și așa au preluat Caransebeșul fără prea mari eforturi, pentru că nu era apărat.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Relatările despre acest incident nu sunt clare, punând la îndoială faptul că bătălia de la Caransebeș chiar s-a desfășurat după cum se povestește. S-ar putea ca această acțiune jenantă a armatei austriece să fi fost exagerată în timp, potrivit istoricului Matthew Mayer în teza sa de doctorat.
Potrivit lui Mayer, pe 26 septembrie 1788, Iosif al II-lea i-a trimis o scrisoare fratelui său, Leopold, descriind evenimentele din noaptea de 21 septembrie, panica și confuzia care au urmat.
„Coloana în care mă aflam a fost complet dispersată. Tunurile, căruțele și corturile erau răvășite, era oribil. Soldații mei trăgeau unul în celălalt! Până la urmă, s-a reinstaurat ordinea. Am fost norocoși că turcii nu erau pe urmele noastre, altfel întreaga armată ar fi fost distrusă”.
Până în 1831, nimeni nu a ştiut nimic de această bătălie, la 40 de ani de la eveniment, povestea a apărut în ,,Australian Military Magazine”.
