Ce umilințe a îndurat directorul artistic al festivalului Bucovina Rock Castle: „Imaginea mea, promovată la rang de interlop”

Umilințele îndurate de directorul artistic al festivalului Bucovina Rock Castle. Andrei Drăguşanul este omul din spatele festivalului Bucovina Rock Castle, găzduit de Cetatea domnitorului Ştefan cel Mare, mai precis directorul artistic al evenimentului.

Umilințele îndurate de directorul artistic al festivalului Bucovina Rock Castle

Prin intermediul paginii sale de socializare, Andrei a povestit umilinţele pe care a fost nevoit să le îndure, chiar din 2011, timp de nouă ani, pentru a putea organiza evenimentul. Andrei este nimeni altul decât fiul scriitorului Ion Drăguşanul, angajat al Centrului Cultural Bucovina, instituţie subordonată Consiliului Judeţean.

La vremea respectivă (în 2011), „presa alternativă” nu vedea lucrurile cum le vedeam noi. Ba că „mi-a dat Tata festival”, ba că „ceva puţoi şi-a găsit să cheltuie prin taică-su banii statului”, părea de parca efortul meu de aduna şi a coordona 24 de trupe in 4 zile pentru publicul sucevean nu însemna altceva decat un moft făcut unui „puştan cu figuri” de ceva entitate supremă, şi care a venit şi el să-şi dea cu părerea când începeau trupele să cânte, de parcă nu stăteam acolo de dimineaţă şi până…păi, aproape urmatoarea dimineaţă, sau de parcă artiştii ăia din underground nu ar fi meritat „mila” aia a statului.

Pe atunci am trăit prima mare dezamăgire: cei care vorbeau cel mai urât despre noi nu erau, musai, gazetari, ci alţi muzicieni locali, care nu se mai săturau în a-mi porecli formaţia în care cânt „Toy Beşins”. Muzicieni pe care, odată, îi consideram aproape sfinţi şi îi plasam pe nişte piedestale aproape imposibile, dar de pe care au avut grijă să se dea jos singuri cu iuţenie, a scris Andrei Drăguşanul.

În plus, din 2011 până în 2019, festivalul găzduit de Cetatea domnitorului Ştefan cel Mare s-a dezvoltat şi a atras un public numeros. Chiar dacă a fost finanţat de Consiliul Judeţean, Andrei a muncit extrem de mult alături de echipa sa pentru a se asigura că este pe placul publicului.

Între timp, imaginea mea de Drăgusanul mic, mic, mic (citat direct suceavalive) a fost promovată la rang de interlop. Mai nou, am ajuns traficant de droguri şi artisti de prin toată ţara. Doar mă ştiţi, de la „puţoiul” ăla care scâncea constant si se dădea cu fundul de asfalt dacă nu primea festival am ajuns mare combinagiu si învârtitor de formaţii şi artişti underground, că doar, de, asta suntem noi Drăguşanii ăştia făcuţi să conducem lumea. Un fel de illuminati de pe strada Mărăşeşti (rolling eyes).

Am trecut şi cu vederea peste asta că „altceva n-a fost” (cum ar spune un alt grup faimos contemporan de muzică uşoară) şi pentru că am vrut să păstrăm un vis în viaţă. Ei uite că, acum când toate festivalurile încearcă să găsească o formă de normalitate în contextul epidemiologic în care trăim, noi suntem lăsaţi uitării. (…) De la un biet „puţoi care voia festival” am ajuns un „interlop şi traficant de droguri” faimos in oraşul meu natal. Aşa că, m-am resemnat, a mai scris Adrian Drăgușanul.