18:45
S-a scris, s-a comentat, s-a predat și s-a filmat cu amplitudinea necesară și firească despre unul dintre cei mai de seamă bărbați din istoria României – Ștefan cel Mare. Există încă “pete albe” în manualele de specialitate despre cel al cărui profil a fost creionat de către ilustrul istoric, Nicolae Iorga:“Cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care, se pare că vin pintr-însul de aiurea și de mai sus”.
La 12 aprilie 1457 a urcat în scaunul domnesc de la Suceava, ajutat fiinde de către vărul său, voievodul Țării Românești, Vlad Țepeș. Ștefan-Vodă a domnit 47 de ani, două luni și trei săptămâni, conform istoricului și academicianului basarabean, Demir Dragnev.
A întreprins acțiuni de consolidare a țării în plan intern și extern, de reîntregire teritorială și de impunere a unei politici independente în relațiile cu statele vecine. A redobândit de la unguri portul Chilia insulară de la Dunăre (Licostomo) în 1465, a biruit la Baia (1467) oastea regelui ungur Matei Corvin care invadase țara. A refăcut cetățile mai vechi și a ridicat altele la Roman, Soroca, Chilia Nouă, Orhei, Cetatea Albă etc.
A acordat privilegii comerciale negustorilor străini, celor din Brașov și din Lvov. Spre binele țării pe care o conducea a bătut monede de argint, iar Sfatul Domnesc a fost redus de la 30 la 16-18 membri. Viața marelui voievod a fost una bogată în evenimente unice din istoria Moldovei. De-a lungul îndelungate-i domnii a purtat 36 de războaie, ieșind învingător în 34 (după alte izvoare, în 31), fiind în primul rând un apăratoor al pământului natal.
Potrivit tradiției instaurate, a ctitorit 44 de lăcașuri de cult (unii istorici numărând 32) în Moldova, Țara Românească, Transilvania și Muntele Athos, formând un stil arhitectonic, cel „moldovenesc”. Cunoscător al limbilor maghiară și slavonă, Ștefan Voievod a promovat, sub aspect literar, scrierea de cronici de curte, cărți religioase și juridice în slavonă (circa 60 de opere). Rămâne unul dintre cei mai populari eroi ai folclorului, iar începând cu Epoca Modernă personaj principal în prestigioase scrieri semnate de Mihai Eminescu, Barbu Delavrancea, Sadoveanu.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Busturi și statui ale domnitorului au fost amplasate în mai multe orașe din România (Iași, Suceava, Vaslui, Piatra Neamț) și Basarabia (Chișinău, Ștefan-Vodă).
Totuși, nu au ajuns în manualele de istorie multe aspecte mai puțin știute, unele chiar necunoscute legate de acest reper al neamului.
Iată o importantă parte din ele:
1) De pildă, potrivit Observatorul de Nord, cele mai favorabile luni din viața sa au fost decembrie și ianuarie, iar cele mai nefaste, iunie și iulie.
2) A organizat, consolidat și modernizat oastea țărănească (40.000 de oameni) și cea mică de curteni (12.000 de călăreți), dotând-o cu tunuri. În același timp, menținea o legătură afectivă cu militarii săi. După fiecare victorie, la intrarea în cetatea Sucevei, organiza un “ospăț domnesc”, în care era cinstită întreaga oștire. Înaintea petrecerii, Ștefan cel Mare acorda titlul de „viteaz” (echivalentul „cavalerului” în Apus) boierilor și țăranilor care s-au distins în luptă.
3) În anii 1466-1467 a fost zidită din temelie cetatea de la Roman (Cetatea Nouă), care a devenit loc tradițional de trecere în revistă a oștirii. La această adunare numită “beleagul” (din germană – Belagerund – tabără) era controlat echipamentul ostașilor, asupra celor neconformi abătându-se aspre pedepse. Erau dați în beleag. De aici expresia păstrată până în prezent, “în vileag”.
4) Către 1470, voievodul Moldovei a renovat cea mai bătrână cetate tătărească din piatră de la Orheiul Vechi. Pe acolo trecea un drum comercial protejat pe care mergeau negustorii de peste mare, de la Trapezon (Trapezunt), către Iași., unde se afla ulița cu numele menționat.
5) Niciun document nu a fost semnat cu mâna sa. Ștefan cel Mare dădea indicațiile ce erau notate cu mare grijă de către dregătorii de la curtea domnească. Conform tradiției medievale, domnitorul făcea parte din tagma luptătorilor, iar cu scrisul se ocupau diacii, oameni considerați meseriași proveniți din rândurile celor cu munci speciale.
6) În 1501, Ștefan Vodă redobândește de la poloni regiunea Pocuția. Destul de înaintat în vârstă și bolnav de picioare și-a condus armata dintr-o caretă.
7) A fost considerat un conducător laic și ultimul împărat al creștinilor ortodocși, asemănător lui Constantin cel Mare. Înfrângerile, cinci la număr, potrivit “Adevărul”, le atribuia păcatelor sale, iar victoriile lui Dumnezeu. În politica externă s-a dovedit un strălucit diplomat și un redutabil comandant de oști. A avut relații cu Polonia lui Kazimir al IV-lea, Uzum Hasan din Crimeea, Papa Sixt al IV-lea, cneazul Kievului și alții.
8) A fost înmormântat la Putna, cu cărămidă sub cap, considerent ce a generat mai multe speculații, dovedite nejustificate, precum că înainte de moarte s-ar fi călugărit. Toate aceste realizări ale domnitorului moldav se constituie într-o moștenire de certă valoare, pe care a lăsat-o urmașilor săi, poporului pe care l-a păstorit în aproape jumătate de veac.
În ceea ce privește latura de natură privată a “regelui” Moldovei, trebuie știut că a avut patru soții și două ibovnice. S-a cununat cu Marușca (1497), Evdochia de Kiev (1463),
Maria de Mangop (1472) – de care a divorțat pentru că nu i-a dăruit niciun fiu – Maria de Voichița (1480). Conform izvoarelor istorice s-a bucurat de a fi tatăl a 10 copii, dintre care șapte băieți și trei fete.
Deși se afirmă că a fost protagonistul câtorva sute de aventuri extraconjugale în mai toată Moldova și pe unde se preumbla, acestea rămân la stadiul de simple speculații, neputând fi aduse probe serioase în acest sens. Cele două amante, mă rog, metrese s-au numit Călțuna din Brăila, o femeie măritată, de moravuri ușoare și Maria din Hârlău, o pescăriță. Cu ambele a avut câte un fiu: Mircea, respectiv Petru Rareș.
În 20 iulie 1992 domnitorul a fost canonizat, fiind înscris în sinaxar, cărți de cult, cu numele Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt sărbătorit la 2 iulie.
Acesta e portretul lui Vodă Ștefan, un om scund, subțire la trup, nu cum apare imortalizat în noianul de imagini arhicunoscute în manualele de istorie. Însă, a făcut într-adevăr istorie pentru neamul căruia i-a fost hărăzit, fapt care îl plasează printre cei mai de seamă înaintași ai noștri.
