13:02
Creștinii ortodocși îl sărbătoresc în cea de-a treia zi de Crăciun pe Sfântul Ștefan, ziua fiind marcată de tradiții și obiceiuri precum împărțirea pachetelor cu mâncare, de pomană. Praznicul Sfântului Ștefan reprezintă motiv de sărbătoare pentru mulți români care îi poartă numele, totodată fiind considerat unul dintre sfinții importanți ai Bisericii Ortodoxe. Respectarea unora dintre obiceiurile vechi ale românilor îți poate aduce bunăstare în anul ce urmează.
Ziua de 27 decembrie reprezintă una importantă pentru creștinii ortodocși, care îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, potrivit calendarului ortodox. Acest praznic este motiv de bucurie pentru mulți români care îi poartă numele sfântului, ce în limba greacă veche semnifică „cununa lui Dumnezeu”. Dincolo de semnificațiile religioase, există o mulțime de tradiții și obiceiuri. Se spune că trebuie să dai de pomană de Sfântul Ștefan ca să îți meargă bine tot anul.
O tradiție veche stabilește ca cei care se confruntă cu probleme de sănătate sau sunt în conflict cu persoane orgolioase ar trebui să aducă în casă o icoană cu Sfântul Ștefan, sfințită în ziua praznicului. De asemenea, astăzi se fac pomeniri pentru sufletele celor adormiți în moduri dramatice, pachetele de pomană fiind împărțite și persoanelor tinere care poartă numele mucenicului Ștefan.
În zona Munteniei se obișnuiește prepararea „Pâinicilor lui Ștefan”, un aluat care se aseamănă cu cel de cozonac, uns cu miere și care prezintă o formă rotundă. Acestea se pregătesc în amintirea pietrelor cu care a fost ucis Sfântul Ștefan. Ele se sfințesc la slujbă în ziua sărbătorii și se oferă copiilor săraci. De asemenea, tot astăzi se prepară mucenici cu miere și nucă, în amintirea morții mucenicului.
Pentru a atrage spor în casă și sănătate familiei, mai ales celor cu probleme, Sfântul Ștefan este cinstit prin fapte bune și împăcări. Este indicat să evităm deplasările la munte sau în locuri ce ne pot pune viața în pericol. Ziua de sărbătoare se celebrează în mod tradițional, cu cei dragi, mai cu seamă că aproximativ 300 de mii de bărbați și 100 de mii de femei poartă numele Sfântului Ștefan.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Se spune despre Sfântul Ștefan că acesta era un bărbat tânăr, frumos, dar care s-a remarcat prin sufletul său special. În ciuda personalității sale puternice, acesta fiind un bun orator și un psiholog excepțional, avea o căldură aparte. Suflet dedicat, Sfântul mucenic obișnuia să ducă la îndeplinire orice cuvânt rostit. El a trăit o bună parte din viață în preajma Mântuitorului, iar credința sa l-a ajutat chiar să săvârșească minuni.
Din păcate, învățăturile lui Iisus, pe care Sfântul Ștefan le predica, i-au adus sfârșitul, mucenicul fiind condamnat la moarte de farisei. Aceștia l-au ucis cu pietre pe cel care a devenit astfel primul martir creștin. Sfântul Ștefan a continuat să se roage până în ultima clipă în faţa Sinedriului: „Doamne Iisuse primeşte duhul meu: şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Faptele Apostolilor VII, 59-60).
De asemenea, se spune că, în timp ce în el se aruncau pietre, ceva mai departe priveau, dându-i puterea de a suferi cu demnitate acest martiriu, Maica Domnului, însoţită de Sfântul Ioan. „O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre – căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic”.
În cinstea Sfântului Ștefan a fost ridicată o biserică, pe colina de la capătul Văii Iosafat, aici venind să se roage creştini din toată lumea. Aproape de această biserică se află și una dintre cele șapte porți ale cetății, având numele Sfântului scris pe ea. Pe această poartă a fost scos din cetate mucenicul și ucis cu pietre. Începând cu anul 560, osemintele sale se află în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura”, din Roma.
