Ce sunt, de fapt, paronimele. Iată câteva exemple de astfel de cuvinte

Ca vorbitor de limbă română cu siguranță ai auzit vorbindu-se despre paronime, însă poate n-ai înțeles foarte bine cum stă treaba cu ele. Întrucât este important să cunoaștem regulile de scriere și de pronunție, pentru a nu avea dubii atunci când trebuie să le punem în aplicare, astăzi vă propunem o nouă lecție de gramatică: paronimele. Ce sunt, cum se clasifică și care sunt cele mai frecvente greșeli.

Ce sunt, de fapt, paronimele

Gramatica ne ajută atât în scriere, cât și în vorbire, ajutând la o mai bună înțelegere a sensurilor cuvintelor, pentru a le folosi în mod crect chiar și atunci când ele sunt asemănătoare ca formă. Prin urmare, astăzi vorbim despre paronime.

Definiție

În gramatică și morfologie, paronimele sunt definite ca fiind cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet), dar mai mult sau mai puțin diferite ca înțeles (cu sensuri diferite).

Confirm dexonline, paronimele sunt „cuvinte asemănătoare ca formă şi diferite ca sens“.

Cuvântul românesc paronim este un împrumut din limba franceză (paronyme), însă, etimologic vorbind, acesta provine din greaca veche (paronumos), fiind format din ementele de compunere grecești para: „alături“ și onoma: „nume“.

Ce este paronimia?

Relația dintre două sau mai multe cuvinte parțial identice ca formă și/sau semnificație, care poate provoca confuzie în recepție sau producție, poartă denumirea de paronimie. În sens restrâns, termenul de paronimie face trimitere la cuvintele homofone înrudite, ca de exemplu: pronume-prenume, complement-compliment, familiar-familial, etc. În sens mai larg, paronimia acoperă orice cuvinte care crează confuzie.

Clasificare 

Sunt considerate paronime următoarele perechi de cuvinte:

1. Cuvintele care sunt alcătuite din același număr de foneme, dar care sunt deosebite prin metateza a cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj, etc.
2. Cuvintele care prezintă foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar, etc.
3. Cuvintele care prezintă un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă, calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic, etc.

Exemple

• complement/compliment: Marius i-a făcut un compliment/complement Andreei
• iluzie/aluzie: Am avut o aluzie/iluzie optică.
• dependențe/dependințe: Casa are mai multe dependențe/dependințe.

Citește și: Lecția de gramatică. Greșeli care se fac în exprimări atunci când se folosesc exprimări corelative

Mic dicționar de paronime

Este important să reținem că principalul criteriu după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al atracţiei (confuzie paronimică). Așa se face că vorbitorul folosește cuvântul uzual în detrimentul celui mai puțin cunoscut, evidențiindu-și în acest fel gradul de incultură.

Scurt dicționar de paronime

• abilitate (pricepere) – agilitate (sprinteneală, supleţe);
• apropiere (acţiunea de a se apropia) – apropriere (acţiunea de a însuşi un lucru străin);
• arbitrai (hotărât de arbitru) – arbitrar (după bunul plac);
• carbonier (care se referă la cărbune) – carbonifer (ramură industrială care se ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui);
• complement (parte de propoziţie) – compliment (laudă, măgulire);
• eferenţă (respect, consideraţie) – diferenţă (deosebire);
• dependenţă (a fi dependent de ceva) – dependinţă (încăpere auxiliară: baie, bucătărie, cămară);
• emigraţie (expatriere) – imigraţie (a se stabili într-o ţară străină);
• eminent (remarcabil, excepţional) – iminent (care nu poate fi oprit);
• (a) enerva (a înfuria, a indispune) – (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile  unui organ sau ale unui ţesut);
• familial (privitor la familie, destinat familiei) – familiar (intim, apropiat, cunoscut);
• glacial (de gheaţă, rece) – glaciar (eră glaciară);
• (a) investi (a face o investiţie financiară) – (a) învesti (a acorda unei persoane un drept, o funcţie, o demnitate);
• libret (arie muzicală) – livret (legitimaţie militară);
• literal (cuvânt cu cuvânt, textual) – literar (referitor la literatură);
• oral (transmis prin viu grai, verbal) – orar (program pe ore);
• ordinal (care indică ordinea unor obiecte) – ordinar (obişnuit, vulgar);
• original (neobişnuit, propriu unei persoane) – originar (privitor la origine, obârşie);
• petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului) – petrolifer (bogat în petrol, zăcăminte);
• temporal (care indică timpul) – temporar (de scurtă durată, momentan).