Ce înseamnă cuvinte polisemantice. Cum le diferențiem de omonime?
Ce înseamnă cuvinte polisemantice? Zi de zi, folosim limba ca instrument pentru a ne exprima nevoile în relația cu ceilalți. Ca răspuns la aceste nevoi de comunicare, limba se îmbogățește constant cu termeni noi, iar cuvintele care există deja capătă noi semnificații. Află în continuare ce sunt cuvintele polisemantice și cum se deosebesc de ominime.
Ce înseamnă cuvinte polisemantice? Cum le diferențiem de omonime?
Vocabularul limbii române conține o varietate de lexeme ce pot fi plasate în relații de sinonimie, antonimie, etc., cărora li se adaugă și cuvintele polisemantice. Însă, pot fi ele echivalente cu omonimele? Polisemia sau polisemantismul este acel fenomen care constă în tendința cuvintelor de a dezvolta noi sensuri de-a lungul timpului, înrudite cu cele inițiale.
Astfel, cuvintele polisemantice sunt, după cum sugerează și numele, cuvinte care au aceeași formă și mai multe sensuri între care există o legătură la nivelul semnificației. Altfel spus, cuvintele polisemantice sunt acele cuvinte care, alături de termenii noi, îmbogățesc constant lexicul unei limbi.
Ce înseamnă cuvinte polisemantice și ce este polisemia?
Conform celei mai frecvente definiții, polisemia reprezintă însușirea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri care derivă din sensul de bază, căpătând noi nuanțe. Prin urmare, cuvintele polisemantice au mai multe sensuri între care există o legătură.
Majoritatea cuvintelor limbii sunt polisemantice, existând puțini termeni cu un singur sens. Vorbim mai degrabă despre anumiți termeni ce aparțin unor limbaje de specialitate și care definesc un aspect restrâns, ca de exemplu sodiu – element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv. Așadar, vocabularele specializate, precum cele științifice sau tehnice, sunt monosemantice, ceea ce înseamnă că au un singur sens.
Citește și: Care sunt cuvintele care nu se pot traduce. Limba română are „dor“. Ce înseamnă „cualacino“
Exemple de cuvinte polisemantice
Cuvintele polisemantice sunt frecvent folosite în diverse contexte, făcând parte într-o proporție foarte mare din vocabularul fundamental. Dintr-un anumit cuvând derivă și înțelesul celorlalte.
Astfel, vorbim despre două sensuri ale cuvintelor: sensul de bază și sensul secundar. Din punct de vedere stilistic, vorbim despre sensul propriu (Focul din sobă mocnea) și sensul figurat (Focul din inimă nu se stingea).
Exemple de cuvinte polisemantice:
A face:
- Mama face cea mai delicioasă supă;
- Când a auzit asta, a făcut fețe, fețe;
- Nu vrea să facă acum copii;
- El m-a făcut să reacționez așa;
- M-a făcut obraznic fără nicio explicație;
- Își face costumul la croitor.
A bate:
- Mă bate mereu la jocul de șah;
- În sudul țării a băut grindina;
- Vântul bate cu putere azi;
- L-a amenințat că-l va bate;
- Ar fi bine să-ți iei o umbrelă, ca să nu te bată soarele în cap;
- După aflarea veștii, a băutut în retragere;
- Îi bate inima de-i sare din piept.
A se prinde:
- Nu se prinde la glumele mele;
- Mi-am prins haina în cui;
- M-a prins din urmă.
Casă:
- Casa bunicii nu are multe încăperi;
- Femeia aceea știa să țină casa, având grijă de toate;
- Prin intrigi le-a stricat casa;
- Astăzi voi servi specialitatea casei.
Picior
- Acum două zile m-am rănit la picior;
- Piciorul de la scaun s-a rupt.
Gură
- De când a venit nu-i mai tace gura;
- Gura lumii n-o astupă nimeni;
- A intrat în gura lupului;
- Am luat o gură de aer.
Care este diferența dintre cuvintele polisemantice și omonime?
Diferența dintre cuvintele polisemantice și omonime creează confuzie în rândul multor vorbitori, întrucât între ele există o graniță foarte sensibilă, aparent insesizabilă. Totuși, diferența dintre cele două categorii nu este dificil de stabilit.
Atât cuvintele polisemantice, cât și omonimele sunt cuvinte cu semnificații multiple, cu diferența că cele dintâi (cuvintele polisemantice) au mai multe sensuri între care există o legătură. Haideți să urmărim un exemplu extras din DEX:
CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care posedă căldură; a cărui temperatură este superioară (fără a fi fierbinte) celei a mediului ambiant sau a corpului omenesc; care dă senzația de căldură. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspăt. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Călduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, țări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, înfocat, pătimaș; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire caldă. ♦ 4. Fig. (Despre vești, știri, informații etc.) De ultimă oră, recent. – Lat. caldus (= calidus).
Dicționarul indică mai multe sensuri/calități ale cuvântului cald, care, deși nu sunt identice, sunt nuanțe semantice ale aceleiași calități exprimate:
- Mâinile ei sunt calde (fierbinți);
- Locuiește într-o zonă caldă (cu temperaturi ridicate).
La rândul lor, omonimele sunt cuvinte cu formă identică, dar cu înțelesuri total distincte (și nu înrudite, ca la cuvintele polisemantice). Omonimia cuvântului bacnă poate fi ilustrată astfel:
- S-a așezat pe bancă la soare (scaun);
- A mers la bancă să depună banii (instituție financiară).
Alte exemple:
- Bandă – adeziv, bandă în trafic, bandă de răufăcători;
- Broască – animal, încuietoare;
- Cadru – ambianță, ramă sau cadru militar;
- Cațel – câine mic, cățel de usturoi;
- Clasă – sală de studiu, grup de elemente;
- Drept – ca poziție sau moral, legitim;
- Esență – lichid aromat sau principalul component al unui întreg.
Scurtă recapitulare
Definiție: Cuvintele polisemantice sunt termeni care au aceeași formă și sensuri diferite, dar care, spre deosebire de omonime, derivă din același sens primar, la care se adaugă și sensuri secundare.
De exemplu, cuvântul cap poate avea sensul de:
- parte a corpului: Și-a pus pălăria pe cap;
- individ: Au fost remunerați pe cap de persoană;
- loc de onoare: E așezat la cap de masă;
- margine de țară: S-a mutat la celălalt cap de țară;
- primul dintr-o ierarhie: Andrei este în cap de listă;
- inteligent: Situația trebuie rezolvată cu cap.