În fiecare an, în Vinerea Luminată, Biserica Ortodoxă prăznuiește Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domului. După ritualul Bisericii, în această zi are loc slujba de sfințire a apei, Agheasma Mică, pe care credincioșii o pot bea tot anul. Iată ce este bine să faci cu Agheasma Mică de Izvorul Tămăduirii.
Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului care nu are dată fixă, ea fiind celebrată anual în prima vineri de după Sfintele Paști. În 2023, sărbătoarea este trecută în calendar pe 21 aprilie, potrivit crestinortodox.ro.
Conform legendei, originea acestui praznic are la bază o minune petrecută lângă Constantinopol, când un orb și-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe față cu apa unui izvor aflat într-o pădure. Minunea a avut loc în vremea împăratului bizantin Leon I (457- 474), căruia orbul i-a cerut de băut.
Leon I a împlinit descoperirea făcută de Maica Domnului: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apa tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi“, iar orbul a fost vindecat.
În această zi, în biserici are loc sfințirea apei – Agheasma Mică sau Sfeștania. Sfințirea apei înseamnă aducerea ei la starea inițială, așa cum a fost ea creată de Dumnezeu, la început, când apa era vie, sfântă și nealterabilă. Însă, după căderea omului în păcat, calitatea de apă vie a început să se piardă.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]De Izvorul Tămăduirii, preoții sfințesc izvoarele, fântânile și stropesc casele credincioșilor cu Agheasma Mică, care este binecuvântată în această zi.
Apa – elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile – trebuie consumată, după ce a fost sfințită, de către creștini, în general, și bolnavi, în special, deoarece, în felul acesta, ei se vor împărtăși de energiile necreate ale Duhului Sfânt ce există în compunerea ei.
Cu agheasma de la Izvorul Tămăduirii oamenii obișnuiesc să stropească pereții camerelor, animalele din ogradă și grajdurile. Cu apa sfințită se stropesc, în ziua praznicului, și pământurile (grădinile și livezile), pentru a avea parte de un an rodnic.
Potrivit tradiției populare, acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină și pe oameni și animale de duhurile rele. Agheasma Mică trebuie păstrată într-un loc curat din casă, putând fi consumată de oricine dimineața, pe nemâncate.
Citește și: Izvorul Tămăduirii 2023. Ce nu este bine să faci sub nicio formă în această zi?
Spre deosebire de Agheasma Mare, care poate fi consumată timp de numai opt zile, apa sfințită în Vinerea Luminată poate fi băută în orice perioadă a anului, însă numai cu îndeplinirea anumitor condiții.
Concret, Agheasma Mică trebuie consumată dimineața, pe stomacul gol, iar credincioșii pot lua din ea numai dacă nu au păcătuit trupește. Totodată, femeile nu pot bea din apa sfințită atunci când sunt la menstruație.
Iată cum poate fi folosită Agheasma Mică, apa sfințită de Izvorul Tămăduirii 2023:
În ziua în care Biserica sărbătorește Izvorul Tămăduirii se spune o rugăciune despre care se crede că este făcătoare de minuni. Rugăciunea, care îi este închinată Maicii Domnului, aduce vindecare grabnică și iertare de păcate.
„Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealăudata, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a creștinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, nădejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la ține, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la ține nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.
Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către tine, scăparea noastră, apărătoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, ca Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostivă asculți cererile noastre.
În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit fărădelegea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovăduitorului
Pavel, gura lui Hristos, oamenii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de sine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiubitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această generație vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit începătorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearăul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Ortodoxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, ca fiarele cele sălbatice urlând și ca lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile.
Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea turma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apucând și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor războaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde.
Maica noastră duhovnicească, izvorule al tămăduirilor, noi cei mici, cei păcătoși, cei nevrednici robi ai tăi și fii ai tăi duhovnicești, mădularele cuvântătoare ale turmei lui Hristos, ale acestei alese a Lui Biserici Ortodoxe, ca niște bolnavi și neputincioși, cu frică de a nu fi sfâșiați de lupii cei turbați, ca niște oameni cu puțină credință, neputând să ne împotrivim mâniei valurilor sălbatice ale ereticilor, scăpăm cu pocăință și cu lacrimi la ajutorul tău cel nebiruit și la acoperământul tău cel tare.
Întinde, Stăpână, acoperământul tău cel tare și ocrotește-ne pe noi, fiii tăi, sub acoperământul aripilor milostivirii tale și al dragostei tale de maică și păzește-ne de încornorații cei nevăzuți, care caută să ne sfâșie pe noi. Păzește și mănăstirea ta și fiii tăi de toată erezia cea deșartă, de toată rătăcirea și de orice alt rău.
Mijlocește către Fiul tău și Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre, pentru lumânarea sufletelor și a cugetelor noastre, pentru călăuzirea pe calea adevărului, pentru întărirea noastră în adevărata credință ortodoxă și pentru predaniile cele apostolice și patristice. Ține-ne pe noi în dragostea cea adevărată și curată către această și către aproapele nostru, întărește-ne pe noi în tine, spre mărturisirea și spre lupta virtuții și descoperă-ne nouă voia lui Dumnezeu cea preabună, cea desăvârșită.
Mijlocește către Fiul tău să-i lumineze pe arhierei, să se pocăiască, să se spovedească, să fie apărătorii viteji ai canoanelor și predaniilor apostolice și patristice, și nu înșelători și călcători ai acestora. Să-i lumineze pe mai-marii țării acesteia că să lase necuviința, certurile dintre ei și ambițiile politice, să se înțeleagă, să se împace cu mai-marii bisericii, căci unde sunt trufiile, ambițiile și luptele, acolo este toată stricăciunea.
Să îi unească pe toți întru una sfântă, sobornicească și apostolească biserică, într-o singură credință, într-un botez, precum ne-au predanisit de-Dumnezeu-purtătorii Părinți la cele șapte sfinte sinoade ecumenice. Să ne ierte și să ne mântuiască pe noi toți după marea și bogata Sa milă și să ne învrednicească de bună pocăință, de sfârșit bun și de Împărăția cerurilor. Amin“.
