Virginia Rogin este atât de îndrăgostită de meserie, încât suferă atunci când nu muncește. A intrat la facultate din a treia încercare, a fost ultima pe listă, dar a terminat facultatea prima. Actrița joacă în serialul “Lasă-mă, îmi place! Camera 609” difuzat vinerea seară la Antenă, având o colaborare de ani buni cu Ruxandra Ion, producătoarea comediei romantice. În interviul exclusiv acordat pentru Impact.ro, celebra actriță ne-a povestit despre greutățile întâmpinate de-a lungul carierei, dar și despre startul în meserie pe care l-a avut la Piatra Neamț, după care a avut ocazia să joace în Capitală.
Virginia Rogin este moldoveancă, a făcut facultatea la București, fiind studenta lui Dem Rădulescu, a fost repartizată la Piatra Neamț și ulterior s-a căsătorit și s-a mutat la București.
De-a lungul carierei dumneavoastră ați avut perioade “moarte” profesional vorbind și v-ați confruntat cu probleme financiare?
Oh, dar tot timpul avem din astea noi.
Cum le-ați depășit?
Ce să faci? Aștepți! Nu trebuie să te lași doborât. Dacă ești doborât, te ridici! Ce să facem? Asta e viața. În toate meseriile bănuiesc că se întâmplă așa, dar noi le încasăm mai puternic poate și din cauza unei sensibilități mai speciale. De asta ne-am și făcut actori. Avem o zonă în care încasăm lucrurile poate mai puternic, dar la fel de puternic știm să le și depășim.
Cum reușeați să vă faceți meseria în Epoca de Aur? Aveați anumite reguli nescrise de respectat?
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Era cenzură peste tot. Nu a fost ușor. Eu am avut noroc în sensul că după facultate am primit repartiție la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și acolo era o pepinieră de actori pentru București. Era o continuitate a facultății aproape.
Toți eram tineri și era o atmoferă de creație extraordinară, după care a urmat o perioadă nefastă așa din viața mea. Când am vrut să vin în București s-au pus tot felul de interdicții: că îți trebuia buletin de București, că erau posturile blocate, nu puteai să dai concurs într-un teatru. Și am stat niște ani muncind din colaborări, nu au fost simpli pentru mine.
Dar când ați venit în București ați stat cu chirie? Vă ajutau părinții? Cum vă descurcați la început?
Nu, m-am căsătorit când am venit în București. De asta am și venit, că altfel stăteam la Piatra Neamț. Mie îmi plăcea foarte tare acolo. Dar știi cum era – Horațiu Mălăele, Florin Piersic au trecut pe acolo – nu stăteai mai mult decât era stagiatura cum se spunea pe vremea noastră, care însemna 4 ani. Fiind flux de tineret continuu, după aceea plecai în București. Adică scopul, drumul era ăsta, calea era asta.
A fost mai ușoară adaptarea în Capitală?
În Capitală nu era problemă de adaptare, pentru că am făcut facultatea aici. Chiar dacă sunt moldoveancă născută în Ceahlău și crescută la Bacău, nu a fost pentru mine o mare enigmă Capitala și un mare stres.
Nu, era ceva firesc după 4 ani de facultate. Dar aici era ca și acum de altfel, deși mai sunt centre universitare mari, e mai lesne și acolo, totul era aici: televiziune, radio, film. Lumea era cu ochii pe ce se întâmplă în viața culturală comasată în Capitală. Nu era drept, dar asta era.
Video Cătălin Shadi Sîrbu
