12:22
Din momentul în care Poliția a descins la vila din Pipera a fraților britanici Andrew și Tristan Tate, după ce o tânără americancă a sunat la Ambasada SUA, anunțând că este sechestrată acolo împreună cu încă o fată, cazul a acaparat atenția totală a presei.
Nu doar evenimentul în sine, dar și o serie de alte aspecte legate de industria sexului, activitatea interlopă la scară largă legată de zona plăcerilor carnale pe bani, toate acestea au ajuns în atenția publică.
După audierea fraților Tate de către procurori DIICOT și mai ales după eliberarea tinerelor, au început să apară informații despre activitățile derulate de Andrew și Tristan Tate, fost iubit al Bianca Drăgușanu, în România.
Majoritatea informațiilor fuseseră deja furnizate de către aceștia, cu mai multe prilejuri mondene, inclusiv cu ocazia interviurilor acordate unor televiziuni tabloide.
Stăpâni total și unici pe datele lor biografice, mai ales pe cele din Marea Britanie, frații și-au făcut singuri marketingul de imagine, creându-și o scurtă biografie care ar putea fi, după vorbele lor, sintetizată în câteva cuvinte: „Am fost săraci, dar pe urmă am vrut să fim bogați. Ceea ce am și ajuns”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În aroganța declarațiilor lor au inclus și câteva elemente specifice biografiilor marilor afaceriști, clasicele „Am vândut ziare, apoi la un fast-food. Eram săraci, mama nu avea mașină și la școală copiii râdeau de noi”. aducând în tablou și aspecte profesionale ceva mai concrete. „Am lucrat la o firmă care vindea ferestre și uși”.
Asta îi amintește autorului acestui articol de felul în care se prezenta la telefon, Frank Sheeran, asasinul mafiei, uriașul irlandez care ucidea la comandă pentru mafia din SUA.
”Zugrăvesc și fac și tâmplărie”, spunea Sheeran, unde zugrăvesc însemna că șterge sângele de pe pereți, că face curat la locul crimei, iar ”fac și tâmplărie”, cu trimitere la coșciugul de lemn, însemna că se se ocupă și de dispariția mortului.
Trecem peste acest interludiu literar, și revenim la, fără îndoială, respectabilii frații Tate, cel puțin până la momentul acuzațiilor aduse de cele două fete menționate mai sus.
„Am muncit pe brânci”, au mai spus Andrew și Cobra, și Tristan, evocând momente din viața lor din Marea Britanie. „Să cari și să pui uși și ferestre este foarte greu”.
Apoi, sătui probabil de „munca pe brânci”, s-au angajat bodyguarzi prin cluburile din perfidul Albion (expresie istorică, cu trimitere la Albion, fiul zeului Neptun care ar fi descoperit insula , de la vestul continentului, dar și la lozinca folsită de francezi în timpul războiului cu Anglia din secolul al XVIII-lea, n.r.).
„Acolo”, spunea unul din cei doi Tate, „oamenii ne vorbeau urât”. Nu știm cât de urât și nici cât îi afecta aceasta sau dacă au suferit vreo traumă din acest motiv, dar frații, practicanți ai unor arte marțiale, buni luptători, au lucrat ceva vreme bine-mersi în cluburile londoneze.
Apoi, în 2015 , atrași de România, despre care auziseră multe, nu doar că aici fetele sunt printre cele mai frumoase din Europa, dar și că țara are o legislație suficient de permisivă în materie de industria erotică, s-au instalat în Brașov.
Cu un simț al afacerilor dezvoltat încă din perioada londoneză, unde după ce au vândut uși și ferestre „pe brânci”, au lucrat cu pumnul și piciorul în cluburile din Soho, cartierul londonez renumit pentru viața de noapte, deseori loc de bătăi spectaculoase și scandaluri iscate după beții crunte, cei doi Tate au cumpărat trei apartamente.
După care, sufocați de micimea orașului de sub Tâmpa, s-au mutat în București, cumpărându-și o vilă în cartierul Pipera, chiar cea din care tânăra americancă a sunat, ce-i drept, printr-un prieten apelat anterior, la Ambasada SUA, cerând să fie salvată din mâinile fraților Tate.
În București, Andrew, alias „Cobra”, și Tristan Tate au dezvoltat o uriașă afacere cu videochat, atrăgând și punând la treabă o mulțime de fete în pielea goală în fața camerelor video, scopul acestor fiind, desigur, de a-i face pe clienții ahtiați după sex virtual, să transfere bani, tot mai mulți bani de pe carduri în conturile fraților Tate. O parte din aceste sume, nu avem informații în ce măsură, au ajuns și în poșetele de firmă sau replică ale tinerelor domnișoare puse la treabă.
Succesul afacerilor celor doi Tate, transpus în conturi de milioane de euro, s-a regăsit din plin și în viața publică a celor doi, aceștia afișând o opulență specifică marilor magnați. Și nu doar prin mașinile de sute de mii de euro pe care au început să le cumpere, așa cum alții achiziționează tricouri și ciorapi, ci și prin stilul de viață, extrem de luxos, afișat cu aroganță.
Andrew „Cobra” și Tristan Tate au devenit obișnuiți ai lumii mondene a Bucureștiului, a părții celei mai scumpe a acesteia, trecând, iată, în doar câțiva ani, printr-o metamorfoză inedită. De la bodyguarzi în cluburi, la clienți de mii de euro, dacă nu și mai mult, ai acestora.
Și ca să încheiem partea de portretistică a unor milionari căpătuiți pe cârca unor tinere, să mai spunem că operațiunea poliției, în faza de extragere a fetelor care au reclamat sechestrarea și, una din ele, violul, și ancheta DIICOT, opacizată de proceduri specifice, a ridicat și menține o serie de întrebări și nelămuriri la nivelul opiniei publice.
Și aceasta ca urmare a faptului că după doar câteva ore de audieri, cei doi suspecți, de faptele menționate mai sus, au rămas liberi. Și nu doar liberi, dar, după felul în care s-au afișat chiar și în fața jurnaliștilor și a camerelor de televiziune, mai plini de ei și mai aroganți, mai siguri pe ei ca oricând.
De altfel, nu a mai surprins pe nimeni faptul că unul dintre frați le-a spus celor câțiva jurnaliști și cameramanilor, strânși ciorchine lângă ei, când aceștia se pregăteau să demareze din fața vilei lor, că dacă le filmează prin geamuri în interiorul vilei, iese afară și le sparge camerele: „Vi le spargem și apoi vi le plătim. Avem mulți bani!”.
Și iată, pe acest fond oamenii simpli au început să-și pună întrebări. ”Dacă nu ar fi fost vorba despre o americancă, poliția și DIICOT s-ar mai fi pus în mișcare atât de repede și prompt?”, a fost una din întrebările vehiculate.
Și aceasta și din perspectiva incredibilei tragedii de la Caracal, de acum trei ani, în care autoritățile nu doar că nu au acționat pentru salvarea uneia din victime, dar a și staționat suspect de inert la poarta casei lui Dincă.
Apoi, o altă întrebare s-a ridicat în momentul în care frații Tate au fost lăsați liberi de procurori, deși una din fete a acuzat, pe lângă sechestrarea sa, și că ar fi fost violată.
„Ce încearcă să ascundă autoritățile? Pe cine vor să protejeze? Sunt oameni din sistem, politicieni, instituții de forță, servicii care au beneficiat de atenția specială ale celor doi englezi super bogați?”.
Întrebări pe care, în lipsa unor informații oficiale, oamenii simpli și le pun, acestora revenindu-le mereu în minte cazuri anterioare de mușamalizare, de acoperire, de lăsare în uitarea publică a unor fapte scandaloase.
Întrebări la care autoritățile sunt obligate să răspundă. Atât din punct de vedere profesional și spre binele imaginilor lor, cât și din respect pentru cetățeni.
În România funcționează, după cifre relativ oficiale, care se regăsesc în Registrul Comerțului, peste 5000 de studiouri de videochat, în care lucrează peste 100.000 de modele.
Acestea sunt angajate fie cu contract de muncă, în care sunt trecute sub diferite funcții acoperite de mai multe coduri CAEN (Clasificarea Activităților din Economia Națională), de la „operator programare” (dar modelul trebuie să dețină o diplomă de operator PC, ceea ce nu este deloc greu de procurat), la „model atelier artistic”, „agent servicii client”.
Toate acestea pentru a ocoli, printre altele articolul 14 din Codul Muncii care spune că „se interzice „sub sancțiunea nulității absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale”.
Această „industrie”, termen intrat în uzanță deoarece presupune investiții, angajați, mijloace de muncă (jucării sexuale, decoruri, tehnică IT și altele), produce, după evaluări cât de cât oficiale, aproape 200 de milioane de euro.
E plin internetul de anunțuri de angajare de „modele pentru videochat”. Dau curs acestora sumedenie de studente, tinere cu mijloace de subzistență precare sau doritoare de bani câștigați ușor, aparent la anonimatul unei camere amenajate ca studio, singure doar cu o cameră video, fără riscul de a putea fi văzute din țară, de părinți, rude apropiați, colegi sau aiurea, oricine, tinerele și chiar mai puțin tinere, își propun „să facă asta” doar pentru o perioadă scurtă de timp, „ca să pună niște bani de-o parte”, ca mai apoi „să renunțe și să se întoarcă la viața de dinainte”.
Lucrurile nu sunt, întotdeauna, însă, așa de sigure cum li se promite de angajatori, indivizi, nu întotdeauna de o moralitate ireproșabilă sau mânați de un spirit de susținere a tineretului împovărat de greutăți existențiale. Și spunem „tineret”, pentru că aspiranții la câștiguri realizate în acest fel sunt chiar și tineri, de care sunt interesați deopotrivă și doamne și domni cu gusturi homosexuale.
De altfel, mai toate marile studiouri de videochat sunt asistate și consiliate de avocați sau chiar de echipe întregi de avocați, și, neoficial, de polițiști și procurori familiarizați cu zona penală a industriei sexului.
Astfel, avocații îndeobște, își iau măsuri ca studiourile să nu intre în zona penală, ilegală „meniținând afacerea într-o zonă care să nu vizeze pornografia. Aceasta, pentru că, deși prosituția a fost dezincriminată, ne mai fiind considerată faptă penală, proxenetismul sau exploatarea sexuală în scopul obținerii de „foloase patrimoniale”, reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și, dacă a fost comisă prin constrîngere, pedeapsa cu închisoarea este cuprinsă între 3 și 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Din această perspectivă avocații studiourilor de videochat au grija ca în relația cu modelul, angajatorul să nu întrebuințeze nicio formă de constrângere fizică sau psihică, care pot duce la comiterea infracțiunilor de proxenetism, trafic de persoane sau șantaj.
Potrivit articolului 9 din legea 241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, „constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la doi la opt ani ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Asta spune legea. Dar metodele de evitare a fiscului sunt practicate la scară largă de multe din studiourile de videochat. Și acest lucru pentru că dacă angajatorii ar fi corecți și ar plăti toate dările la stat în urma desfășurării activității, în condițiile în care modelele angajate primesc de la 30 până la 60 la sută din câștiguri, și-ar diminua considerabil profitul.
Așadar, metodele de eludare a fiscului încep chiar cu forma de angajare, model figurând în contractele individuale de muncă cu o cu totul și cu totul altă ocupație decât cea reală. Apoi, fetele sunt plătite, majoritatea lor, cash, veniturile acestor nefiind declarate, fapt ce le poate incrimina, la un moment dat și pe ele pentru nedeclararea câștigurilor la stat.
Modelelor li se mai poate cere să-și facă PFA-uri sau SRL-D (un fel de microîntreprindere pentru „debutanți în afaceri”, n.r.), dar timp de câteva luni angajatorul nu semnează nimici, cele în cauză primind în această perioadă banii cash nedeclarați sau pe carduri din afara țării. În plus, studiourile de videochat, multe dintre ele, nu sunt înregistrate în România, astfel acele contracte de muncă nu sunt decât simple fișiere word, astfel că tot modelele, prin banii încasați la negru, sunt pasibile de pedeapsă în fața legii, ca evazioniste.
Investiția într-un studio de videochat poate fi cuprinsă între 1000 și câteva zeci de mii de euro. Iar unul de top, cu zeci de modele, de tip glamour, cu scenariști, antrenori, profesori de limbi străine, regizori stiliști make-up & hair, cu tehnică IT ultraperformantă, camere şi televizoare UltraHD sau ochelari VR, poate presupune o investiție de peste 100.000 de euro.
Dar și câștigurile pot fi pe măsură. Un studio de videochat făcut la standarde de lux poate aduce profituri de peste un milion de euro lunar. Dacă nu și mai mult.
Și, de remarcat, că, în mod deloc surprinzător, această zonă a divertismentului sexual virtual a cunoscut o creștere însemnată în cei doi ani de pandemie, când izolarea în case impusă frecvent de autorități, închiderea localurilor de profil, dar și teama infectării cu SARCOV2, i-a ținut pe loc și pe amatorii de sex, forțați astfel să înlocuiască obișnuitul contact carnal cu cel virtual.
Nenorocirile apar în momentul în care activitatea propusă inițial deviază spre zona penală, în momentul în care studiourile sunt accesate de rețele de trafic de persoane, care, ori prin șantaj ori prin atragerea spre zone care sporesc considerabil câștigurile, proprietarii de studiouri acceptă să intre în combinație cu traficanții de femei, în mod special, racolându-le sau forțându-le de-a dreptul să migreze spre țări occidentale unde sunt supuse exploatării sexuale.
Multe modele cedează în urma unor șantaje ale angajatorilor inițiali, care, deși le-au promis că imaginile cu prestațiile lor pornografice nu vor fi stocate niciodată, au făcut exact invers, folosind arhivele pentru șantajarea propriilor modele.
Calea prostituției forțate, dumul spre moarte
Altele acceptă, pur și simplu, să meargă pe calea prostituției, uitând, de-a dreptul, ceea ce își promiseseră când au intrat în branșă Și anume, că vor face videochat „doar pentru o perioadă” și „ doar „ca să pună niște bani de-o parte”.
Ticăloșia acestui sistem dinamic atinge cote paroxistice în momentul în care apar marile tragedii. După bătăi crunte, mutilări, cruzimi de neimaginat de oamenii normali, se ajunge la crime.
Și nu doar la asta. la crime odioase în scopul prelevării de organe. Un flagel doar în parte dezavuat de autorități, practicat de sute de rețele de trafic de persoane din Europa, dar în conexiune cu cele de pe toate continentele. Un sistem al terorii și al morții din care cine încearcă să evadeze, și este vorba de tinere, de femei, sfârșește cu gâtul tăiat, împușcată, cu un drug înfipt în anus sau aruncată la porci înfometați zile întregi.
Iată de ce, în acest context, în acest complex mozaic de situații, fapte, perspective, autoritățile române, în special cele care anchetează ce s-a întâmplat în vila fraților Andrew și Tristan Tate,, cetățeni britanici, să afle în detaliu cum au stat lucrurile. Cine și cât are dreptate. Ce s-a întâmplat cu adevărat în somptuoasa vilă din Pipera.
Au fost tinerele cu adevărat lipsite de libertate, căci conceptul de „sechestrare” nu există în legislația română. Sunt frații Tate afaceriști onești? Oameni care respectă femeile sau nu?
Toate acestea trebuie, în virtutea respectului față de adevăr și justiție și pentru lămurirea opiniei publice, sătulă de cazuri de mușamalizări, de fapte acoperite. Căci cazul „caracal” a lăsat traume și urme și răni adânci în încrederea oamenilor față de felul în care instituțiile de drept acționează în astfel de cazuri.
