EXCLUSIV

Caz revoltător de bullying la o școală din Prahova. Elev de 13 ani, hărțuit sistematic de colegi, dar și de un grup de profesori. Mama lui e disperată: „Doamnă ministru sunteți ultima speranță”

Cristian Botez 02.05.2023, 19:00

După imensul scandal cu elevii care și-au bătut joc în cel mai josnic fel de o profesoară din satul Pietriceaua, comuna Brebu, județul Prahova, umilită în timpul orei cu gesturi obscene și mimarea actului sexual, un adevărat „viol ritualic”, după cum l-au denumit psihologii, iată că, tot în Prahova, o zonă, a dezorganizării sistemului educațional, se înregistrează un alt caz revoltător.

Robert Gabriel, un elev,  de 12 ani, de la Școala Generală „Ing. Ion Panculescu”, din Vălenii de Munte, este supus unei hărțuiri continue, atât din partea unor colegi, cât și a unor profesori și conducerii unității de învățământ.

Prima reacție a unui copil, elev, abuzat: să ascundă hărțuirea

După spusele părinților lui Robert, încă de la începutul acestui an școlar, din toamna trecută, când elevul a devenit, fără vreun motiv anume, ținta șicanelor, la început, mai apoi, ale hărțuirii fizice din partea unora dintre colegii săi.

Copilul a îndurat, la început, în tăcere, atacurile. Și aceasta, o spune și reporterul IMPACT.RO, care a investigat numeroase cazuri de bullying școlar, este o primă reacție a unui copil care devină țintă a agresiunilor din partea unor alți elevi.

Și explicația vine, în primul rând, din rușinea față de ceilalți, de grija de a nu arăta că este slab sau că i se va spune că este un papă-lapte sau un pârâcios, dacă se plânge profesorilor sau părinților, acasă.

[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Rana copilului
Rana copilului

Când limita suportabilității este atinsă de victimă

Dar aceste fapte nu pot fi ascunse la nesfârșit. Pe de-o parte, colegii agresori interpretează lipsa de reacție, de apărare a victimei alese, ca pe o invitație la a-și intensifica atacurile.

Iar asta duce la sporirea intensității agresiunilor, care,  la un moment dat produc, lasă urme vizibile pe corpul elevului-victimă. La care se adaugă, desigur, modificările de comportament acasă.

La primele vânătăi pe care le-au observat pe corpul copilului lor, tatăl acestuia, Mihai Palanițe, și mama sa, Daniela Luminița Sandu, și-au luat, cu grijă, la întrebări copilul, reușind, încet-încet, să-l facă pe Robert să povestească ce i se întâmplă la școală.

Iar puștiul ușurat de povara de ascunde ce is e întâmpla, le-a spus părinților tot ce pățise și pățea în continuare la școală. În clasă, în pauze sau în curtea școlii.

Lungul șir al plângerilor și petițiilor

Din acest moment a început o luptă aprigă între părinții lui Robert și diriginta clasei și, după ce au început să ceară, în scris, de fiecare dată, dar și verbal, explicații pentru ceea ce i se întâmpla copilului lor, confruntarea s-a extins până conducerea școlii, mai exact, la directorul  prof. Maria Corneci.

Au fost luni zile, apoi, de sesizări, plângeri, începând, ierarhic, de la conducerea școlii la care învață elevul Robert Gabriel, până la Inspectoratul Județean Prahova, condus de inspectorul județean prof. Ilona Rizea, după care direct la Ministerul Educației, una dintre petiții fiind adresată secretarului de stat Florian Lixandru. Șirul plângerilor culminând cu un memoriu trimis direct ministrului Educației, Ligia Deca.

„…jignit, înjurat, amenințat, agresat fizic și verbal”

Dar, iată, într-o sinteză făcută într-un din plângerile adresate Ministerului Educației, ce reclamă părinții lui Robert Gabriel în legătură cu hărțuirea la care fiul lor a fost supus la școala din Vălenii de Munte.

„Sunt grave probleme în această școală”, au scris în petiții părinții elevului hărțuit. „L-am luat de la ore bătut -avem și certificat medico-legal, este jignit continuu, înjurat, amenințat, agresat fizic și verbal, huiduiți de colegi când este scos la tablă, de nici profesorul nu-și mai poate ține oar.

Este traumatizat chiar de doamna dirigintă, care îi spune mereu că ea nu v-a pleca, nu-și va lăsa clasa și dacă nu-i convine, atunci să plece el, adică Robert.

(…) Nu doresc să-l mut la altă școală. Consider că la școala asta sunt multe persoane plictisite  de serviciu, care sunt în prag de pensie, cum este cazul doamnei diriginte, și ar putea fi înlocuite cu cadre didactice mai tinere, dotate cu răbdare și mult drag de copii, așa cum sunt, totuși, câteva, în școală(…)”.

Ligia Deca ministrul EDU
Ligia Deca ministrul EDU

Mama lui Robert Gabriel: „Doamnă ministru Ligia Deca: sunteți ultima noastră speranță!”

Mama lui Robert i-a scris, în ultimă instanță, și Ligiei Deca, ministrul Educației: „Doamnă ministru, sunteți ultima mea speranță, de aceea vă scriu.

Nu mai am variante, duc copilul la psiholog din cauza bullyingului la care este supus fiul meu de către o parte din colegii săi, dar și de profesori, din cauza agresiunilor fizice și verbale suferite.

(…) În această școală domnesc violența și dictatura. Și fiul meu suferă și pentru că eu și soțul meu am luat atitudine și arătăm ce se întâmplă de fapt”.

Bullyingul din partea colegilor, dublat de cel al profesorilor

Interesant este că, pe măsură ce sesizările din parte părinților elevului hărțuit s-au înmulțit,  conducerea școlii, în loc să caute o cale de rezolvare a situației, s-a angajat într-o luptă cu reclamanții, Robert Gabriel, elevul din clasa a cincea, copilul de numai 12 ani, un băiețel fragil și sensibil, a căzut din nou victimă.

Și, iată, cu bullyingul inițial, venit din partea unor colegi, a fost dublat de un bullying profesoral. Și actul actual cel mai grav, din acest punct de vedere, a fost scăderea notei la purtare a lui Robert Gabriel, de la 10 la 9, măsura fiind motivată printr-o presupusă șicană între Robert Gabriel și un alt coleg.

Se știe foarte bine că scăderea notei la purtare, în învățământul gimnazial, ca și în cel liceal, reprezintă o măsură extremă, care este luată, de regulă, pentru fapte de gravitate evidentă. Și nu pentru o simplă șicană, și aia incertă, dintre un elev și altul.

„Nota la purtare. Ba e 9, ba e 10. Egal: proces penal”

Loviturile de ripostă ale conducerii școlii lui Robert Gabriel, la   făcute de părinții Daniela Luminița Sandu și Mihai Palanițe, ar fi fost menite să le potolească acestora pornirile justițiare față de bullying-ul la care era supus elevul în cauză.

Calcul greșit, pentru că atitudinea inabilă, la limita eticii profesionale, i-a îndârjit și mai mult pe părinți. În urma unor investigații proprii, au aflat că o așa-zisă listă de semnături a mai multor părinți, îndreptată împotriva lui Robert Gabriel, care ar fi stat la baza măsurii de scăderea notei la purtare, ar fi fost false.

Iar părinții au reacționat prompt. Au făcut plângere penală invocând falsul și uzul de fals comis de dirigintă, solicitând inclusiv o expertiză grafologică, expertiză care a confirmat falsul. Speriați de perspectivă, diriginta, cu siguranță, cu acordul directoarei, au modificat nota în catalog, ștergând nota 9, și trecând, în loc, 10.

Instituțiile statului în acest caz: OMERTA! Niciun punct de vedere!

Un prim răspuns la o plângere făcută de părinții lui Robert Gabriel la Ministerul Educației, la începutul lui februarie,  spune că doar că „aspectele sesizate prin petiția dumneavoastră sunt în curs de verificare, iar la finalul cercetărilor vă vom comunica modul de soluționare  a acestora”.

Reporterul IMPACT.RO a adresat Ministerului Educației, dar și Inspectoratului Școlar Județean Prahova lămuriri legate de caz. Doar Ministerul a dat, printr-o reprezentantă a Biroului de presă, într-o convorbire telefonică, asigurări că semnatarul acestui material jurnalistic va primi răspunsurile solicitate după finalizarea anchetei Direcției generale juridice și de Control a Ministerului.

Între timp au fost, însă, Sărbătorile Pascale, iar, mai deunăzi, minivacanța de 1 mai. Până la data publicării acestui articol, instituțiile statului, minister, inspectorat școlar județean, nu au dat niciun răspuns concret, nici părinților nici reporterului IMPACT.RO.

O luptă tenace pentru drepturile lui Robert Gabriel

Între timp, acest caz pare că s-a transformat într-un război de uzură, pe stilul cine rezistă mai mult, între părințiii elevului Robert Gabriel, oameni de o tenacitate ieșită din comun, în lupta pentru apărarea drepturilor copilului lor și a dorinței firești ca acesta să învețe într-un mediu normal, și, pe de altă parte, încăpățânarea de neînțeles a conducerii școlii, cu susținere evidentă a conducerii Inspectoratului Școlar Județean Prahova, de a nu ceda în favoarea elevului ostracizat.

Avocat Zeno Daniel Șuștac: „A lua atitudine este, încă, un păcat capital în școala românească”

Iată ce părere are despre astfel de situații avocatul Daniel Zeno Șuștac, printre altele, coordonator al Grupului de comunicare „Părinții Elevilor din România“ : „A merge până în pânzele albe cu protejarea intereselor și drepturilor copiilor este o virtute pe care puțini părinți o posedă.

A te lua la trântă cu sistemul este adesea epuizant, inerția socială este prea puternică. Solidaritatea părinților cu victimele violenței, bullying-ului, abuzului de orice tip sau discriminării nu este prezentă decât în cazuri izolate, empatia și asumarea rămân valori solitare.

A lua atitudine este, încă, un păcat capital în școala românească. Societatea actuală încurajează acceptarea unor derapaje în unitățile de învățământ, se ajunge la situația hilară în care victima este arătată cu degetul pentru că ia atitudine în fața agresorului.

Este de notorietate că în România victimele bullying-ului sunt cele care părăsesc unitățile de învățământ în care agresorii rămân neperturbați, sub ochii inerți ai conducerii școlii, profesorilor și restului de părinți.

Zicerea momentului: dacă nu îți convine, mută-l la altă școală! Paternul general rămâne cel cu privirea întoarsă și cu capul plecat. Nu avem comunități educaționale în adevăratul sens, ne sunt suficiente colectivitățile”.

Psihoterapeut: „Copilul este o muniție într-un război între instituții și între familii”

Din nefericire, din tot acest război, tot Robert Gabriel are de plătit. Cum se răsfrânge asupra sa această lupte ne explică pishoterapeutul Cătălina Hetel: „În primul rând, nimeni nu pare a fi interesat de ce simte copilul și de cum trăiește copilul fiecare zi a vieții lui. Copilul este o muniție într-un război între instituții și între familii.

E ca un război mondial, pornit de la un fapt banal, cu victime colaterale. Nu văd în acest război cine e adultul și cine e copilul. Copiii au nevoie de adulți în jurul lor, care să-i ghideze și care să le jaloneze corect acțiunile. Adulții par a fi la fel de impulsivi și de iraționali ca și copiii.

De asemenea, nu văd o separare între instituții. Care este regulamentul școlar, care sunt procedurile, cum se aplică corect într-o situație. Nu văd cine stabilește dreptatea și cine pe cine urmează. Cine face regulile în școală și până unde intervin părinții. Cine face regulile în societate? Unde vorbim despre moralitate și bun simț si unde încep implicațiile legale”.

Citește și Combaterea agresiunilor și a bullying-ului în școli sau drepturile elevilor? Ce se decide în privința controalelor: „Școala nu e un punct de securitate din aeroport”!

„Copilul este o muniție într-un război între instituții și între familii”

Psihoterapeut Cătălina Hetel: „Copilul este o victimă pe toate planurile. Este abuzat în scoală de către copii, fără ca vreo regulă sau vreun adult să-i ia apărarea, fapt care îl face să se simtă singur și un permanent pericol.

Este abuzat și de către adulții care ar trebui să îl protejeze, astfel încât apare o lipsă de încredere în oricine în afara de propria persoană. Sentimentul de „nu mă pot baza pe nimeni” este un indicator de traumă.

Nu știu care este atmosfera în familia copilului, dar pare că părinții sunt mai preocupați de justiție și de războiul lor personal cu ceilalți adulți decât de starea de bine a propriului copil.

Cred că în mod obiectiv acel copil trebuia scos din mediu și mutat într-un mediu conținător care să reușească să restabilească încrederea pierdut și să scadă starea de angoasă și lipsa de stimă de sine, care cu siguranță a apărut.

Pentru copil este clar o luptă inutilă. Copiii au nevoie de protecție, de un mediu stabil și de niște adulți pe care să se poată baza și care să îi ajute să-și atingă potențialul maxim. E clar că în situația de față nu avem nici una dintre cele de mai sus”.

Miniștrii post Revoluție, părtași la dezastrul Învățământului românesc

Este evident, și nu este o concluzie, pentru că totul, inclusiv în Educație, este într-o derulare imprevizibilă, este, așadar, foarte clar faptul că sistemul național de învățământ este într-o vrie continuă sau de-a dreptul în prăbușire.

Și colapsul, falimentul acestuia în devenire s-a transformat într-un orizont tot mai vizibil. Aproape palpabil. Și doar  numai dacă ne gândim că încă de la primul guvern post Decembrie 1989 s-au perindat, odată cu Guvernele, 26 de miniștri ai Educației, din care Ecaterina Andronescu a ocupat de patru ori acest post, iar Sorin Câmpeanu, de două ori, spune suficient despre cauzele incoerenței și degringoladei din Învățământul național.

Citește și Doi din cinci copii sunt victime ale cyberbullying-ului: „Astfel de agresiuni pot să înceapă online, cu o şicană, şi de aici să se transforme într-un abuz”!

Urmăriți Impact.ro și pe
Cristian Botez
Este reporter special și corespondent Impact.ro, încă din iunie 2021. Pregătit pentru cele mai periculoase zone de război din lume, Cristian Botez s-a remarcat de-a lungul carierei sale prin...