08:46
Bullying-ul școlar din unitățile de învățământ de stat, indiferent de cauze, este pe cale de a deveni un fenomen de amploare, la scară națională, cu toate declarațiile oficiale, programele de contracarare a acestuia, mult trâmbițate de Ministerul Educației și de reprezentanți ai Inspectoratelor Școlare teritoriale.
Realitatea din școli, în special în gimnazii, arată că autoritățile sunt tot mai incapabile să facă față valului în creștere de cazuri în care din ce în ce mai mulți elevi sunt hărțuiți sistematic în unitățile de învățământ, copii care devin victime agresiunilor verbale și fizice, atitudinii discriminatorii, disprețuitoare și intimidante din partea colegilor, din diferite cauze.
Potrivit unor statistici publice, elevii de vârstă școlară sunt hărțuiți din cauza aspectului fizic, în proporție de 33,10%, a statutul social, 27,12%, din cauza intereselor exprimate și a pasiunile și preferințelor sub diferite aspecte, 12,18%.
Apoi, din cauza situației școlare foarte bune, 8,21% din cazuri, dar și a situației școlare mediocre, aproximativ 7,50% din cazuri. Apoi pentru că unii copii au nevoi speciale sau dizabilitățile, 4,42%, ca lși a etniei, 3,17%. În capătul listei de motive de hărțuire ar fi religia, cu 2,14% și orientarea sexuală, cu 2,11%.
Fenomenul de bullying, termen în limba engleză, deoarece Uniunea Europeană o folosește în comunicare, are rădăcini și în bulversarea sistemului de învățământ românesc, de către toate guvernările succedate din 1990.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Printre deciziile cu efecte dezastruoase putem enumera schimbările, aproape anuale, a curriculei de învățământ, după criterii incerte, chiar dubioase, desființarea școlilor profesionale, ca alternativă la învățământul postliceal, acceptarea admiterii la facultate fără diplomă de bacalaureat, din evidente interese financiare, proasta salarizare a personalului de învățământ și părăsirea sistemului de către multe cadre profesorale.
Și, nu în ultimul rând, proasta organizare din timpul pandemiei, sistemul de învățământ în sistem online, dând peste cap întreg sistemul de învățământ.
Depresiile suferite de copiii obligați să urmeze cursurile de acasă, prin sistem video, au condus la scăderea interesului față de materii, dar, și mai grav, au produs o alienare a acestor copii, desocializați forțat.
Iar traumele, în ceea ce privește acest aspect, au fost mult mai mari în cazul copiilor care au continuat, din motive medicale sau altele, să urmeze cursurile de acasă, în timp ce colegii lor erau prezenți fizic în sălile de curs.
Pe parcursul anilor, pe măsură ce managementul sistemului devenea tot mai defectos, producând sincope grave și efecte negative în sistemul de învățământ, și, suplimentar, și poate determinant prin gravitate, accelerând fenomenul de bullying, reacția părinților de a se depărta de învățământul instituționalizat, de a-și proteja copiii de hărțuire, fie din partea colegilor, fie din partea, culmea, a profesorilor și diriginților de clasă, a apărut în mod firesc și a luat amploare de la o zi la alta, de la un semestru la altul.
Și reacția firească, și alternativa la tot acest sistem tarat, nu a întârziat să apară. Migrarea spre învățământul de acasă, spre așa numitele „școli umbrelă”.
Spre Homeschooling, după cum deja s-a împământenit ca expresie. Într-o enumerare foarte concisă, sistemul homeschooling este prezentat chiar de un site specializat pe fenomen.
Astfel: „Părinții sunt responsabili pentru educația copiilor lor. Părinții aleg curricula, manualele, softurile necesare educației copiilor. Părinții își învață copiii acasă.
Părinții împuternicesc pe cei aleși de ei să-i învețe pe copiii lor. Copiii învață chiar și singuri. Copiii învață fiecare în stil propriu. Copiii folosesc intensiv alternativele educaționale mult superioare celor de stat.
Procesul educațional se desfășoară la domiciliul copiilor. Procesul educațional se desfășoară oriunde doresc părinții sau copii. Copiii au libertate să participe la activități sportive”.
De precizat că toate cele spuse mai sus nu sunt rodul unei simple documentări și informări din mediul online sau spicuri din materiale documentare deja existente.
Reporterul IMPACT.RO a experimentat ca părinte mai toate cele spuse mai sus, și a cunoscut din plin fenomenul, care a avut ca rezultat mutarea copilului, în șase ani de școală primară, în patru școli diferite. Trei din Centrul Bucureștiului și una de cartier. Din Drumul Taberei. Toate promițătoare, cu aparență de înaltă clasă și excelență, care au eșuat, însă, în dezamăgiri.
Precizarea are sens, deoarece o experiență proprie, care a dus la studierea în amănunt fenomenului de hărțuire, ca și a reacțiilor instituțiilor de învățământ școlare, până la cele ale Inspectoratului Școlar București, are valența unei bune și profunde cunoaștere și înțelegere a fenomenelor prezentate mai sus.
De precizat că reporterul IMPACT.RO nu și-a propus să influențeze pe nimeni în luarea unor decizii privind educația copiilor lor și nici nu face recomandări, internetul fiind mai mult decât generos cu astfel de prezentări.
IMPACT.RO a invitat, în schimb, la discuție pe această temă, specialiști din domeniul juridic și al psihopedagogiei, dar și un părinte care a trăit o astfel de dramă și care a reușit să învingă reticența statului la alte variante decât cea a sistemului de învățământ instituționalizat.
Astfel, avocatul Zeno Daniel Șuștac, un specialist al cauzelor de bullying școlar, cunoscut și apreciat în cele mai multe din grupurile de părinți care luptă pentru un sistem de învățământ corect, și-a experimat, în exclusivitate absolută pentru IMPACT.RO, opiniile și recomandările pe acest subiect.
„Orice discuție despre homeschooling trebuie să pornească de la realitatea că nu există în legislația românească un text de lege care le interzice copiilor români, sau copiilor străini aflați în România, să urmeze cursurile unei școli internaționale, școală aflată pe teritoriul unui alt stat decât România.
Mai mult, jurisprudența națională din ultimii treizeci de ani nu este potrivnică sistemului homeschooling, neexistând cazuri în care această opțiune asumată a părinților pentru copiii lor să fie dezavuată de instanțele de judecată sau cazuri în care părinții sau elevii să aibă de suferit ca urmare a acestei alegeri.
Motivul este unul simplu. Statul român poate impune exclusiv standarde naționale și nicidecum standarde internaționale în domeniul educației.
Decizia de a urma sau nu cursurile unei școli internaționale le aparține exclusiv părinților. Aceștia au dreptul de a alege pentru copiii lor minori un alt sistem de învățământ aflat cel puțin la nivelul celui reglementat de legea educației naționale.
Homeschooling-ul desfășurat în mod ordonat şi organizat, cu respectarea unor standarde educaționale și condiții de calitate, este un mod de manifestare a dreptului constituțional la învăţătură, conferindu-i copilului posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile intelectuale şi de a-şi valorifica pe deplin vocaţia și potențialul”.
„Ce presupune în concret sistemul de homeschooling? Copilul este școlarizat, dar în alt sistem de învățământ decât cel prevăzut de Legea nr. 1/2011, există o unitate de învățământ internațională la care este înrolat, educația se realizează cu ajutorul unor profesori, există o rigoare, un curriculum și standarde educaționale ridicate, există un sistem periodic de evaluare în scopul monitorizării progresului realizat, există un contract educațional în vigoare iar părinții plătesc pentru educația copiilor la standarde internaționale, preocuparea pentru învățătură fiind prioritară”.
Potrivit proiectului de Hotărâre de Guvern, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii privind violența psihologică și bullying-ul, ”Bullyingul reprezintă comportamentul abuziv, realizat în mod repetat şi cu intenţie directă sau indirectă, care duce la prejudicierea fizică și/sau psihică a victimei/victimelor, prin umilire, rănire, persecuţie, intimidare sau alte fapte.
Acest tip de comportament se manifestă prin forme diverse, putând fi verbal, emoţional/ nonverbal, fizic, relaţional inclusiv sexual, deposedare de lucruri și electronic (cyberbullying)”.
Ministerul Educației s-a pronunțat în defavoarea învățământului de acasă, de fiecare dată când a fost interpelat, sub o formă sau alta, pe acest subiect.
Părinții care și-a manifestat și exprimat intenția de a-și retrage copiii din sistemul de învățămînt de stat au fost atenționați, chiar imperativ, că dacă își scot copiii din învățământul clasic, aceștia nu vor mai fi primiți, ulterior, din orice cauză, în sistem.
Avocații care se ocupă de această problematică spun că atitudinea și poziția Ministerului Educației reprezintă o formă agresivă de intimidare a celor care au ales homeschooling-ul ca formă de educație pentru copiii lor.
De altfel, Ministerul Educației a comunicat inspectoratelor școlare, printr-o notă internă, că „Sistemul educațional de tip homeschooling nu este recunoscut în România”: Mai mult, Ministerul Educației a cerut Inspectoratelor Școlare teritorile evidența cazurilor de retragere din învățământul de stat sau privat de către părinții care au optat pentru homeschooling.
Deasupra acestei întregi expuneri a fenomenului de bullying și a alternativei de educație și învățământ homeschooling, stă fără îndoială povestea unei mame care a trăit din plin aceste experiențe.
Diana I. a povestit în exclusivitate Pentru IMPACT.RO prin ce a trecut. Cu mențiunea că fiul ei, în vârstă de 13 ani, studiază de doi ani în sistemul homeschooling.
„Am avut încredere în sistemul românesc de educație. Într-atât, încât am ales să vin în România cu copilul meu născut într-o țară europeană mult mai dezvoltată, tocmai în ideea că educația românească ar fi mai solidă, iar valorile cu care am fost eu crescută, mult mai prezente.
Mă temeam de bullying și de drogurile omniprezente pe acolo, prin Occident, și îmi imaginam că la noi nu vor ajunge niciodată astfel de pericole. Din păcate, realitatea avea să mă contrazică din plin”.
„Impactul cu sistemul românesc a avut loc încă de la grădiniță. Regulamentele absurde, grupurile de părinți cu idei trăsnite, veșnicele adunări de „fonduri”, dar mai ales nesfârșitele viroze și infecții respiratorii m-au făcut să îl mut într-o grădiniță străină privată.
(…)Școala pe care am ales-o, tot una privată, unde ar fi avut parte de o educație modernă, centrată pe limba engleză, de data aceasta. Însă dincolo de zidurile unei clădiri noi, moderne, și a unor titulaturi pompoase, am găsit același sistem rigid de care mă temeam.
Nu am rezistat să plătesc taxe piperate ca să audă copilul în clasa de la „Miss” observații de genul „dacă nu tăceți, vă pun scotch pe guriță” și alte mizerii, așa ca, în disperare de cauză, am ajuns la o școală de stat, cu profil de limba străină maternă. Am nimerit însă din lac în puț(…)”
„După bucuria de moment, când mi-am spus că poate în sfârșit și-a găsit copilul locul lui, și eu liniștea mult căutată, nu a durat mult și au apărut șocurile(…)Nu copilul meu era problema, fiind un elev liniștit și exemplar chiar, conștiincios și echilibrat.
Cu toate astea, nu am putut să tac atunci cand mi-a povestit cum urla doamna la ei zilnic, cum îi făcea în fel și chip pe toți din cauza câtorva care nu reușeau să stea potoliți în timpul orelor, sau cum îi pedepsea cu genuflexiuni sau cu stat în picioare în timpul orelor(…)….
M-am îngrozit și am luat atitudine pe grupul de părinți. Nu mi se părea normal să văd dimineața copii din clasă care urlau că nu voiau să intre în școală. Până și copilului meu începuse să îi fie teamă de acea atmosferă, așa ca nu am putut să mai rabd(…).
„Al meu a avut de suportat câte și mai câte, de la un coleg care i-a arătat penisul în bancă, în ora de religie, de la altul care îl apuca de părțile intime la ora de sport, ba chiar, acesta din urmă, a încercat să-l sărute pe gură.
Ca să nu mai zic de pumni încasați în stomac, sau la amenințările de la noii sosiți bully, care nu îl lăsau să răspundă la ore și care îl apucau de gât să-l arunce de la geam, sau care îl obligau să scrie porcării știute de ei, până la bullying-ul din partea învățatoarei, care îi teroriza zilnic cu frustrările ei.
Atunci când copilul și-a rupt un deget în clasă, într-o altercație cu un coleg-problemă, iar învățătoarea a tăcut mâlc și a fugit de răspundere, am înțeles că nici măcar integritatea corporală nu îi este protejată copilului în spațiul școlii(…)”
„Alegând homeschooling-ul, am ales viața, am ales libertatea de a fi noi în controlul propriilor destine, iar eu ca părinte mi-am asumat libertatea, garantată de Constituție și de Carta Drepturilor Omului, de a alege forma de educație pe care eu o consider potrivită pentru copilul meu.
Este acest sistem pentru toată lumea? Poate că da, poate că nu. Poate că dacă am pune pe primul loc dragostea față de copil, în loc de cea pentru bani, ar curge totul de la sine.
Pentru că educația fără de iubire e doar un dresaj. Pe termen lung poți obține niște roboți bine pregătiți, dar munca fără de suflet nu are cum să fie în slujba oamenilor. Ori homeschooling-ul tocmai asta presupune. Să ai grijă, în primul rând, de sufletul copilului tău, din iubire pentru oameni”.
Din fericire există organizații și asociații care luptă cu adevărat împotriva bullying-ului școlar. Și, mai ales, există oameni, specialiști care sunt dedicați sufletește și cu toată priceperea specializărilor lor profesionale.
Alături de avocatul Zeno Daniel Șuștac, a cărei opinie și considerații le-am prezentat mai înainte. Este și psihopedagogul Radu Leca, psiholog de renume, care acceptat să stea de vorbă cu reporterul IMPACT.RO. Și iată câteva considerații din partea acestuia specialist.
„Cel mai greu de dus pentru un părinte este să afle că fiul, fiica lor fac parte dintr-o rețea complexă de copii care realizează bullying la școală. De asemenea, încă o parte greu de dus este vestea prin care părintele află că fiul sau fiica sau sunt victime ale bullying-ului. (…) la întrebarea ce este bullying-ul există un răspuns care a făcut furori din clipa zero în care l-am rostit prima oară în media.
Toată furia părinților, de acasă, îndreptată către minori se mulează pe personalitatea minorului, intră în tot ceea ce înseamnă atitudine și comportament li se răsfrânge asupra tuturor celorlalți colegi de la școală sau colegi de joacă, bullying-ul fiind cea mai importantă sursă de toxicitate, din toate timpurile, la nivel psihoemoțional.
El trebuie să fie oprit. De câteva zeci de luni avem o lege care apără copiii. Dar această lege nu este pusă în practică nici de diriginți, nici de directorii de școli.
De frică, mai ales, că ar putea exista noțiunea de amendă, din partea Ministerului Educației, cumva această amendă regăsindu-se în ratingul școlii sau liceului. Și atunci, când apare un caz de bullying, iar părinții nu sunt îndeajuns de determinați să-și apere copiii, cast caz se bagă sub preș, ca nu cumva să știe cineva de el.
Iar eu, care le spun tuturor părinților care trec prin această formă de abuz total, următorul lucru: apărați-vă copiii indiferent de orice!
Legea este foarte clară și pe cei care nu o cunosc îi invit să o citească de la cap la coadă, de la coadă la cap, în așa fel încât să înțeleagă valoare ei reală și ceea ce noi putem face ca părinți să ne apărăm copiii.
Bullying-ul reprezintă prima formă de cancer evoluat al unei societăți aflate, în acest moment, în autodistrugere. Pe locul al doilea se află consumul de marijuana în școli, începând cu clasa a cincea. Pe locul al treilea, acceptarea totală a divorțurilor. Societatea este distrusă din cauza acestor trei elemente, din trei direcții diferite.
În așa fel încât, viitorul va fi format, în următorii zece până la 15 ani maxim, din victime ale bullying-ului, din făptași de bullying, toxicomani și persoane traumatizate în urma divorțului părinților. Știu, nu sună bine.
Și mă întorc la bullying, cu o frază finală. Nimeni nu are voie niciodată să-ți umilească copilul. Indiferent că este vorba de un coleg al copilului, de un părinte al unui coleg de-al copilului tău, sau mai rău și mult mai sadic, de un profesor. Toți trebuie să fie pedepsiți exemplar și sută la sută legal.
Cel care se ferește să meargă mai departe, legal, nu își iubește suficient de mult copilul. Nu stați să ascultați minciunile care se spun în jurul vostru. Verificați fiecare informație.
Documentați-vă, citiți legea și apărați-vă până în pânzele albe copilul. Nimic pe lumea asta nu este mai important, și nu vă poate amenința, nu vă poate influența și amenința în fața copilului vostru. Nimeni și nimic nu este mai important decât sănătatea copilului vostru”.
Și încheiem acest material jurnalistic cu precizarea că reporterul IMPACT.RO nu și-a propus să influențeze pe nimeni în luarea unor decizii privind educația copiilor lor și nici nu face recomandări, internetul fiind mai mult decât generos cu astfel de prezentări.
Dar este evident că orientare spre învățământul de acasă în afara cadrului instituționalizat de stat reprezintă o reacție la calitatea îndoielnică a sistemului educațional de stat și, o spun mulți, la haosul organizatoric la nivel de minister până la inspectoratele școlare teritoriale și, din nefericire, la o mare parte din unitățile de învățământ.
