„Am luat conacul Sturdza ca să-l salvăm. Vrem să-l transformăm într-un hotel”. Noii proprietari ai castelului ruinat din Salcea ar dori să investească un milion de euro în clădirea istorică din județul Suceava
La Salcea, puțin în afara drumului Suceava – Botoșani, o clădire și o curte imensă care-și arată vârstele fură privirea oricărui trecător. E castelul ridicat în urmă cu circa 170-180 de ani de boierul Alexandru Cantacuzino Pașcanu, care i-a asigurat inclusiv sursă de apă și electricitate cu ajutorul unei microhidrocentrale amplasate pe un pârâu din localitate.
Legendele spun că a fost prima clădire din Moldova dotată cu aceste utilități. Și tot legendele oferă o aură aparte locației, trecută prin evenimente istorice și deținută de neamuri de viță nobilă. Vila are aproape 40 de camere, întinse pe 600 mp, un teren de circa 10 ha, beciuri, rămășițele unei livezi și conturul unei piscine cândva spectaculoase.
Până la naționalizarea din 1949, moșia a aparținut familiei Sturdza. Aici a locuit și principesa Rallu Calimachi, al cărei tată, Teodor, a fost secretar al Agenției Principatelor Unite la Constantinopol și primul ambasador al României la Belgrad, în 1863. Ea e cea care a finanțat tipărirea primei ediții a Noului Testament (1920), precum și a Bibliei în versiunea tradusă de Dumitru Cornilescu (1921), cea mai răspândită printre protestanți, dar neaprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deoarece autorul a devenit unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române.
Conacul, unde obișnuia să tragă deseori și istoricul Nicolae Iorga, e pomenit de scriitorul Artur Gorovei în lucrarea ”Pe urmele răscoalelor”:
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Dacă mergi noaptea cu trenul, între Vereşti şi Burdujeni, şi te uiţi pe fereastra vagonului, zăreşti la o oarecare depărtare nişte globuri mari de lumină electrică, asemenea unor stele care sclipesc deasupra unui pustiu. Acolo este Salcea, moşie pe care s-a făcut cea mai frumoasă gospodărie din ţara noastră şi s-ar face şi astăzi, dacă n-ar interveni rătăcirea din anul sângeros 1907”.
Trece în revistă și efectele răscoalei:
„Te cuprinde groaza când intri în interiorul acestei locuinţi cochete. Năvălirile barbarilor nu puteau să facă dezastre şi mai grozave. Nu a rămas nimic nesfărâmat. Uşi, fereşti, mobile, totul a fost prefăcut în bucăţi. Sobele de teracotă au fost dărâmate, caloriferele scoase din păreţi, sârmele de la conducta electrică au fost smulse şi rupte, cărţile din bibliotecă sfâşiate foaie cu foaie, şi toate acestea – lemnăria, teracotă, ferărie, sârmă, hârtie – toate zac împrăştiate pe parchet – singurul lucru de preţ care a rămas nevătămat şi asta pentru că ţăranii nu i-au cunoscut valoarea”.
În perioada comunistă, castelul a devenit sediul Stațiunii de Mecanizare Agricolă (SMA), transformat ulterior în Agromec Salcea, după 1990. Iar ultimul descendent din familia Sturdza care l-a deținut, Paltin, a căutat cu disperare să-l vândă. L-a implicat la un moment dat și pe finul său, Viorel Hrebenciuc, care a încercat să-l convingă pe șeful Consiliului Județean Suceava să cumpere castelul din bani publici. Demersul s-a concretizat și la DNA în toamna lui 2014 printr-un dosar cu acuzații de instigare la abuz în serviciu.
Căzută la mijloc între interese diverse, locația s-a degradat serios de-a lungul anilor. Azi, o incursiune în interiorul conacului seamănă cu o aventură. Încăperile sunt pline cu mizerii, pe alocuri nu există geamuri, scările de lemn scârțâie îngrozitor, unele trepte sunt fisurate sau lipsă de-a dreptul.
Pe exterior, bucăți întregi de pe fațadă au căzut, crăpături sunt ușor sesizabile pe o parte dintre pereți. Vechile balcoane princiare sunt ruginite sau le lipsește podeaua, iar acoperișul are o culoare verde-maroniu, tablă roasă și ea de trecerea implacabilă a vremii.
Pe o latură a castelului locuiește acum o familie cu patru persoane, soț, soție și doi copii, prezentă acolo ca să vegheze cât de cât asupra construcției. Pentru a o păzi de potențiali hoți. Undeva în spate, chiar la o intrare în conac, ei și-au amenajat un colț pentru iepuri și găini.
Bărbatul ne face legătura cu cel recomandat drept proprietarul la zi al moșiei, Nicu Gavriliuc, posesorul unui service auto în Salcea.
„Mai pe bune, cel care deține castelul e fratele meu, Constantin, care locuiește în Anglia. Are afaceri în transport. Am cumpărat conacul în urmă cu vreo patru ani, plecând de la un anunț pe olx”, spune Gavriliuc.
Mimează că nu mai are semnal când vine vorba despre preț:
„Alo, nu se aude, nu vă înțeleg la întrebarea asta!”.
O vreme, conacul a fost scos la vânzare la prețuri în jur de un milion de euro!
Continuă: „Trebuie refăcut totul de la zero. Vrem să deschidem aici un hotel, iar investiția ca să punem totul la punct era undeva pe la 800 de mii de euro. Numai că aceste calcule nu mai sunt de actualitate, fiindcă prețurile au luat-o razna. Din păcate, locația a tot avut de suferit. Au tăiat curentul, au spart geamurile, au furat pietre din gard, pe care le-am găsit apoi în pavajul din curțile oamenilor”.
„Am decis să luăm castelul ca să-l salvăm. Suntem de-ai locului, știm istoria lui. Dacă nu făceam noi acest efort, puneau alții mâna pe el. Voiau să parceleze moșia, să o vândă bucată cu bucată ca loc pentru case”, susține Gavriliuc.
El completează că ”nu ne-am fi băgat dacă acest conac s-ar fi aflat pe lista monumentelor istorice. Era foarte complicat”.
Amintește că au găsit în clădire doar o serie de tablouri, dar nu de mare valoare:
„Le conservăm, fiindcă fac parte din istoria locului și le vom folosi când vom reuși să amenajăm hotelul. Am început deja să și achiziționăm mobilier vechi, vom recompartimenta interiorul. Deși castelul nu arată acum prea bine, nu există pericol de prăbușire. Pereții au o grosime de 80 centimetri, scările sunt din cărămidă dublă, am verificat și podul, e OK”.
„Există deja oferte să vindem moșia, dar nu ne interesează”, încheie suceveanul.
Până când conacul va prinde viață vor mai trece însă probabil ani buni. El continuă însă să respire prin poveștile țesute în jurul lui, în speranța că-și va recâștiga cândva aura glamour de altădată.
