Casa din București care a schimbat istoria unei țări. Aici s-a pus la cale distrugerea României interbelice

Istoria Bucureștiului, cu cartierele și străzile lui încâlcite, a consemnat evenimente cruciale. Care sunt poveștile din Vatra Luminoasă, unde a început o nouă eră politică pentru România. Avea să fie cea mai întunecată din toate timpurile.

Arestări ale regimului legionar

După 6 septembrie 1940, regimul național-legionar lua măsura interzicerii activităților politice democratice impuse de Carol al II-lea. O largă majoritate a membrilor partidelor de opoziție intrau în ilegalitate, iar Vatra Luminoasă devenea unul dintre cartierele esențiale în istoria conflictului dintre grupările indezirabile și regimul oficial. Lothar Rădăceanu, pe numele său real Lothar Wuertzel, politician roman de etnie germană dedicat cauzei comuniste, își punea la dispoziția casa pentru întâlniri politice împotriva regimului. A fost arestat împreună cu Ilie Moscovici, unul dintre liderii Partidului Social Democrat Român și comunistul Victor Brătfăleanu. Până în 1944, toate aceste acțiuni s-au desfășurat într-un climat conspirativ și au avut mai degrabă un caracter individual.

În ziua de 4 aprilie a acelui an, aviația aliată a efectuat un bombardament masiv asupra Bucureștiului, în special asupra Uzinelor Grivița, însă multe dintre bombe au lovit și parcelarea Vatra Luminoasă. Ioan Hudiță, istoric, profesor universitar, ministru în guvernul Nicolae Rădescu, descria în jurnalul său evenimentul și drumul parcurs de la Piața Charles de Gaulle, pe atunci Piața „Adolf Hitler”, spre Universitate, apoi pe Pache Protopopescu până în Vatra Luminoasă.

Coagularea noii opoziții. Țărăniștii și liberalii bat palma cu comuniștii

Între timp, jurnalistul comunist Ștefan Foriș era arestat. Înfrângerea militară pe Frontul de Est și perspectiva ocupării țării de către Armata Roșie, la începutul anului 1944, au condus la planul principalelor partide politice-Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat și Partidul Comunist-de formare a unei alianțe împotriva regimului Antonescu. Evenimentele din aprilie au dus la constituirea Blocului Național Democratic. Actul de înființare a fost semnat de câte un delegat al fiecărei formațiuni, pe 20 iunie 1944, în casa lui Hudiță, de pe strada H, din Vatra Luminoasă.

Alianța a determinat, cauzal, plănuirea evenimentelor de la 23 august același an. Unul dintre cei mai importanți fruntași comuniști din anii celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Bodnăraș, mandatarul Kremlinului, a format un triumvirat de conducere a partidului împreună cu Constantin Pârvulescu și Iosif Rangheț, până la ieșirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din închisoare, în august 1944. De altfel, după cum avea să menționeze fiica lui Hudiță, Ioana Berindei,viitorul lider suprem a fost în acea casă după răsturnarea regimului antonescian.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Casa lui Bodnăraș din Vatra Luminoasă

Bodnăraș a intrat în posesia casei din Vatra Luminoasă prin intermediul colonelului Victor Precup, un personaj important în această intrigă. Precup a fost un susținător al revenirii lui Carol al II-lea pe tron (1930), însă a intrat în conflict cu acesta și a fost arestat pentru plănuirea unui atentat împotriva lui. A fost condamnat și a petrecut cinci ani în închisoare, unde l-a cunoscut pe liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Precup a fost eliberat de Antonescu pe data de 11 septembrie 1940, fiind considerat o victimă a camarilei regale, însă, la scurt timp, a reluat legăturile cu comuniștii și a început să lucreze la înlăturarea lui Antonescu. Bodnăraș mărturisea că, în urma unei întrevederi premergătoare arestării lui Foriș, i-a cerut colonelului să îi facă rost de o casă conspirativă în București. Din aceeași conspirație mai făcea parte, conform lui Bodnăraș, și industriașul Max Auschnitt.

Casa fusese construită în campania a cincea (1936-1937), în lotul de 36 de locuințe inaugurate pe 1 noiembrie 1937. Pe planul de parcelare apărea strada C, lotul 12, ultimul, la intersecția cu strada H și, cel mai probabil, avea numărul 27, fiind atribuită străzii Sighișoara. Aflându-se la intersecția cu strada H, care, în 1937, nici nu era deschisă, adresa oficială a casei era pe strada C, numărul 29. Abia ulterior, datorită amplasării chiar la intersecție, i-a fost atribuit numărul 2, pe strada H astăzi, Constantin Tănase. Conform distribuirii inițiale din anul 1936, casa îi revenea funcționarei Aurica Niculescu.

Lovitura de palat dată cu ajutorul unor chelneri

În aceste luni, din aprilie până în august, opoziția democrată a pus la cale lovitura de palat, iar planul urmărea arestarea și ținerea sub pază a mareșalului Antonescu și a apropiaților săi într-o casă conspirativă de către comuniști. Bodnăraș a ales, și de această dată, casa din Vatra Luminoasă. Pe 23 august 1944, Comandamentul General al Formațiunilor de Luptă Patriotice, condus de Bodnăraș, l-a preluat pe mareșalul Ion Antonescu de la Palatul Regal și l-a transportat în Vatra Luminoasă. Detaliile despre locul în care erau ținuți Ion Antonescu şi apropiaţii săi au fost ținute secret.

Din echipa condusă de Bodnăraș mai făceau parte, printre alții, ospătarul Nicolae Proșan și Ioan Constantinescu, la rândul lor, locuitori ai cartierului, care au asigurat și paza casei până la predarea celor patru deținuți sovieticilor, pe 31 august 1944. Nicolae Proșan, cel care primise casa de pe strada I, lotul 214, era funcționar particular. Conform datelor din arhiva Casei Construcțiilor, acesta era ospătar. De asemenea, a fost membru al Partidului Comunist din România din 1932, membru în organizația de partid a restaurantului „Cina” din Capitală în 1944. În perioada iunie-august 1944, Nicolae Proșan a făcut parte din Formațiunile de Luptă Patriotice, luând parte la mai multe acțiuni de sabotare a liniilor de comunicație germane. În acea perioadă era dat dezertor din armată și locuia împreună cu alți tovarăși la un anume Ioan Miroiu, pe strada Dr. Felix 79. Ioan Constantinescu, tot ospătar la „Cina”, trăia în Vatra Luminoasă, iar din grup mai făceau parte Ștefan Mladin, Nicolae Dumitrescu, Vasile Iliescu, Ion Marghian și Ilie Dinuț.

Era una dintre casele conspirative ale partidului, rezervată special unei astfel de situații. În cel mai mare secret, arestații au fost introduși în clădire și repartizați în camere. Când aviația hitleristă a început, în dimineața zilei de 24 august 1944, să bombardeze capitala, s-au luat noi măsuri pentru întărirea pazei. După 11 zile și 12 nopți de veghe, au fost anunțați că misiunea se apropie de sfârșit. În fața casei s-au oprit două camioane militare, aflându-se în fiecare câte 25-30 de ostași sovietici, trei GAZ-uri, din care au coborât ofițeri superiori sovietici, precum și autoturismul cu care venise Emil Bodnăraș.

Povestea casei conspirative s-a încheiat în ziua de 31 august 1944, când Antonescu și grupul său au fost predați sovieticilor. Permisul de conducere al lui Bodnăraș, eliberat la 28 octombrie 1944, arată că era domiciliat în Parcul Vatra Luminoasă, str. H, nr. 2. Este foarte important de menționat că pe lista celor care aveau de plătit credite la Casa Construcțiilor nu mai apare nicio mențiune în 1944 despre această locuință, semn că, probabil, fiind legată de Bodnăraș, proprietarul nu a mai trebuit să suporte nicio cheltuială.

Un jurnal prețios îngropat la rădăcina unui cais

Destinul lui Ioan Hudiță, al familiei și al casei sale, prezentat de fiica acestuia, este simbolic pentru destinul parcelării: o acțiune violentă de arestare, confiscarea locuinței și, după un anumit timp, revenirea la starea de lucruri inițială. În vara anului 1947, când era în vacanță, istoricul a evitat inițial arestarea, sărind pe geamul din spate la vecini, prilej cu care și-a rupt piciorul. În cele din urmă a fost arestat pe 1 octombrie 1947 și, fără a fi judecat sau condamnat, a petrecut opt ani în închisoare.

Aproape toți membrii familiei au avut aceeași soartă, mai puțin cea de a doua fiică. Și ea a fost evacuată în 1952. La fel de interesant a fost destinul jurnalului său politic, unul dintre cele mai complexe documente istorice pentru înțelegerea perioadei anilor 1940. După întemnițarea capului familiei, soția și fiica sa, Ioana, au îngropat jurnalul „în cutii de tablă, la rădăcina unui cais, în curtea casei”.