07:12
Domnia Reginei Elisabeta a II-a se încheie într-un moment de tensiuni politice care au ajuns la apogeu în Regatul Unit. Schimbarea lui Boris Johnson, efectele Brexit care par că nu se mai sfârșesc, criză economică și un conflict costisitor, din punct de vedere al ajutorului militar, în Europa. Cu toate acestea, succesorul Reginei nu va moșteni responsabilități foarte mari atunci când vine vorba de rezolvarea acestor situații. Monarhul în Marea Britanie are un rol simbolic și nu este o parte importantă în luarea deciziilor, atât cele din plan intern, cât și cele din plan extern.
Regina Elisabeta a II a a domnit în vremea unor schimbări politice majore, cum ar fi decolonizarea Africii, descentralizarea puterii în Regatul Unit, aderarea Regatului Unit la Comunitățile Europene și Brexit. Rolul monahului a devenit din ce în ce mai puțin important în timp, iar Charles nu moștenește o povară a responsabilităților foarte grea. Bineînțeles, în ceea ce privește conducerea instituției Casei Regale rolul său este cel mai important, nu însă și când vine vorba de guvernarea țării. Impact.ro a stat de vorbă cu politologul Andrei Țăranu care a explicat pentru publicația noastră care sunt atribuțiile viitorului monarh.
„Sistemul britanic este o monarhie constituțională, ceea ce presupune că Regele, Regina, domnește, dar nu guvernează. Echilibrul puterilor este pe sistemul separației între executiv, un parlament, și sistemul judecătoresc. Ceea ce este interesant în Marea Britanie este că multe elemente sunt mai degrabă cutumiale, nu sunt trecute într-o legislație, într-o Constituție ca atare”, spune politologul Andrei Țăranu.
Criza politică din Marea Britanie și faptul că Scoția și Irlanda de Nord reacționează la efectele negative ale Brexit nu vor face parte din responsabilitățile lui Charles. Chiar dacă încoronarea sa vine într-un moment extrem de dificil, acest lucru nu trebuie privit din perspectiva unei posibile instabilități suplimentare care ar putea fi generată. Faptul că prințul Charles devine rege ar putea fi considerat un moment avantajos chiar.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Regele nu poate să intervină în numirea primilor miniștri, nu poate să demită, în genere are o funcție mai degrabă decorativă. Acesta este motivul pentru care nu putem vorbi despre o schimbare a puterii, puterea regală fiind mică și mai degrabă simbolică.
Că se întâmplă acest lucru pe fondul unei crize politice? Marea Britanie este în criză din 2016, de când cu Brexit, nu își va reveni foarte ușor. Din multe puncte de vedere este mai degrabă un avantaj pentru că lumea se uită la Marea Britanie, poate mai reușesc să găsească niște contracte sau ceva.
Marea Britanie este într-o situație destul de complicată, Scoția vrea să își declare independența, Irlanda de Nord se gândește foarte serios să iasă de sub Regatul Unit și să se în toarcă în Uniunea Europeană”, mai spune profesorul.
Cutuma consultărilor la reședințele Reginei a existat dintotdeauna, dar aceste discuții nu au loc sub auspiciul unor obligații pe care le-ar avea primul ministru de a pune în practică ceea ce i se transmite. În schimb, monarhul are un rol important, la nivel de semnătură, atunci când vorbim de declanșarea unor acțiuni militare împotriva altor țări.
„Au o valoare mai degrabă simbolică, în sensul în care atunci când a fost Războiul din Falklands, respectiv Malvine, singura care putea să declare război Argentinei, putea să fie Regina. Se numește dreptul federal, Regele este singurul care poate să declare război și să semneze tratate de pace. Dar o face desigur, cu acordul Parlamentului și sub supravegherea primului ministru. Natural că într-o situație de genul acesta, ne referim la conflicte armate, rolul Regelui este important, dar este important în colivia lui de aur.
Nu poate să ia decizii, să hotărască în privința politicii externe, a politicii militare, nu poate să facă practic nimic la nivel de decizie”, afirmă politologul.
Acesta a mai adăugat că discuțiile privind rolul monarhiei, mai ales în contextul scadalurilor cu Prințul Andrew, având în vedere faptul că Regele, Regina, sunt și capii bisericii, iar familia regală ar trebui să aibă un comportament exemplar.
