Dacă nu ar fi făcut carieră în lumea muzicii, ar fi jucat fotbal. Cel puţin asta susţine una dintre cele mai cunoscute voci autohtone, Nicola, pe numele ei real Nicoleta Alexandru (52 de ani). Ea ne-a povestit, pentru impact.ro, despre pasiunea pentru sport, din anii tinereții.
“Îmi amintesc că, pe când aveam 12 sau 13 ani, jucam fotbal cot la cot cu băieţii. Nu mă dădeam în lături de la nimic. Practicam oficial atletismul, că de fotbal feminin nu auzise nimeni pe vremea aia. Jucam de cele mai multe ori extremă dreapta. Aveam viteză, făceam şi fond, şi viteză, şi mă descurcam binişor. Nu vă ascund că-mi cumpărasem un manual de tehnici fotbalistice, de la un antrenor de Divizia C. Şi toată ziua îl citeam din scoarţă în scoarţă.
Ce păpuşi, ce alte poveşti. Pentru mine ceea ce conta era fotbalul! Dacă era nevoie, intram şi portar. Învăţasem şi tehnicile de cădere, ca să nu-mi rup totuşi gleznele sau genunchii, iar faptul că băieţii mă acceptau în echipă, ba chiar începuseră să mă caute, îmi dădea un sentiment aparte!”, povesteşte Nicola pentru impact.ro.

În plus, cum perioada era dominată de Steaua, Nicola a devenit suporter al acestei echipe.
“Numai eu ştiu cum am trăit finala din mai 1986. Nu există băiat de vârsta mea care să fi simţit finala cum am făcut-o eu. A fost o nebunie, ce mai!”, mai spune Nicola, care îşi făcuse un caiet special, în care-şi nota nu doar rezultatele meciurilor, ci şi diverse observaţii sau calcule, toate legate de echipa favorită. Însă, cea mai frumoasă amintire din acea perioadă va rămâne pentru totdeauna întâlnirea cu idolul ei fotbalistic, Marcel Răducanu.
“Eram încă la şcoala generală, pe atunci, la Şcoala 21, din sectorul 3 al Bucureştiului. Şi, într-o după-amiază, am simţit că mi se taie respiraţia. Idolul meu se afla pe celălalt trotuar, chiar vizavi de şcoală. Marcel Răducanu, aveam să aflu mai târziu, îşi vizita părinţii, care locuiau chiar lângă şcoala mea. Însă, ceea ce a fost cel mai frumos, urma să se întâmple. Într-o altă zi eram în plin meci. Urlete, ţipete, o nebunie. Şi foarte probabil atras de larma aia, Marcel Răducanu a venit şi el pe terenul nostru, să asiste la marele meci. A intrat în joaca noastră, pentru câteva clipe, şi alea au fost printre cele mai frumoase clipe trăite de mine până azi. Eram doar eu şi Marcel Răducanu. Lumea nu mai exista!”, rememorează ea faptele.
Astăzi, Nicola nu mai e atrasă de fotbal. S-a reapucat de sport şi de alergat. Dar, cel care îi duce mai departe spiritul stelist e fiul ei cel mare, Andrei, în vârstă de 34 de ani. El a plecat de ani buni în Anglia:
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]“Mă mai sufocă, din când în când, cu toată colecţia lui de tricouri şi mai comentem câte un meci, dar epoca mea s-a dus!”, spune, cu umor, Nicola.