Când strămoșii omului s-au ridicat în două picioare și au început să meargă biped, deja a avut loc o revoluție în dezvoltarea umanității ce a dus la o altă evoluție decât cea a maimuțelor antropoide. Dar oamenii de știință nu s-a pus încă de acord când au început primii hominini să meargă în două picioare. Un studiu recent a făcut o descoperire fascinantă în acest sens.
Mersul în două picioare, la fel ca limbajul și dezvoltarea creierului, este unul dintre elementele majore care ne diferențiază de celelalte animale și a dus evoluția speciei noastre pe un alt drum decât al altor primate.
Dar cercetătorii nu s-au pus încă de acord când anume a avut loc această revoluție a apariției mersului biped. Un grup de oameni de știință de la Universitatea din Cambridge a analizat mai îndeaproape rămăsițele faimoasei „Lucy”, o femelă din grupul strămoșilor umani timpurii.
Ea a aparținut speciei Australopithecus afarensis, o rudă îndepărtată a noastră, care a trăit în Africa de Est cu aproximativ 3,2 milioane de ani în urmă. Specia ar fi fost destul de „primitivă” – Lucy avea doar un metru înălțime, cântărea în jur de 28 de kilograme și avea un creier minuscul de aproximativ o treime din dimensiunea noastră.
Spre surpriza cercetătorilor ei au găsit dovezi că ea ar fi putut merge în picioare la fel de eficient ca Homo sapiens modern. Până acum, despre această specie de hominini existau controverse în legătură cu posibilitatea ca ea să meargă în poziție verticală sau dacă mișcarea ei se aseamănă mai mult cu un cimpanzeu.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Un studiu din 2016 a ridicat îndoieli cu privire la acest lucru, susținând că rămășițele ei sugerează că specia era formată din creaturi care locuiau în copaci.

Dar oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Cambridge au reconstituit digital muşchii membrelor inferioare ai lui Lucy. Rezultatele, publicate în jurnalul ştiinţific Royal Society Open Science, sugerează că Lucy îşi putea îndrepta articulaţiile genunchilor, având astfel capacitatea de a sta dreaptă şi de a se deplasa pe membrele inferioare, în postură verticală, similar omului modern.
Echipa a descoperit, de asemenea, că muşchii picioarelor ei erau mai mari şi mai puternici decât cei ai omului modern, ceea ce îi permitea să trăiască în copaci, precum maimuţele. Structura musculară unică a membrelor inferioare ale lui Lucy ar fi ajutat-o să se adapteze la viaţa pe pajiştile deschise precum şi în pădurile dese, conform cercetătorilor.
Asta însemna, de asemenea, că mergea şi se mişca într-un mod care nu poate fi observat la nicio specie existentă în prezent. Aceste descoperiri ar putea contribui la clarificarea modului în care a evoluat deplasarea la oameni, ”inclusiv acele capacităţi pe care noi le-am pierdut”, a precizat echipa de cercetători.
„Abilitatea lui Lucy de a merge în poziție verticală poate fi cunoscută doar reconstruind calea și spațiul pe care un mușchi îl ocupă în interiorul corpului”, a declarat într-un comunicat dr. Ashleigh Wiseman, autorul studiului, de la Institutul McDonald pentru Cercetări Arheologice de la Universitatea Cambridge.
„Acum suntem singurul animal care poate sta drept, cu genunchii drepți. Mușchii lui Lucy sugerează că ea era la fel de pricepută la bipedism ca și noi, în timp ce, probabil, era și în copaci. Lucy probabil a mers și s-a mișcat într-un mod pe care nu îl vedem la nicio specie vie astăzi”, a adăugat Wiseman.
„Australopithecus afarensis ar fi cutreierat zone de pajiști împădurite deschise, precum și păduri mai dense din Africa de Est cu aproximativ 3 până la 4 milioane de ani în urmă. Aceste reconstrucții ale mușchilor lui Lucy sugerează că ea ar fi fost capabilă să exploateze ambele habitate în mod eficient”.
Rămășițele lui Lucy au fost descoperite în 1974, în Valea Awash din Etiopia. Ea a fost botezată după cântecul trupei Beatles, ”Lucy in the Sky with Diamonds”, care a fost în mod repetat pe difuzoarele cercetătorilor în timpul expediției lor.
Echipa a reușit să recupereze 40% din scheletul ei, făcând din specimen unul dintre cele mai remarcabile seturi de rămășițe de hominini descoperite vreodată din această perioadă îndepărtată.
Problema mersului în două picioare al lui Lucy are câteva implicații destul de fascinante. După cum afirmă acest studiu, bipedismul a evoluat înainte de creșterea dimensiunii creierului. S-ar putea ca inteligența noastră să fi evoluat ca urmare a capacității noastre de a merge drept? Nu este sigur, dar specimene precum Lucy ar putea deține răspunsurile.