Ca să aibă spor cu moțiunea, useriștii au nevoie de pesediști și de ”auriii” de la AUR. E cea mai sulfuroasă alianță din întreaga istorie a României.
Dacă nu pactizează cele trei partide, guvernul Câțu nu pică nici împins cu lama buldozerulu!. E nevoie de niscai efort, de un pic de opinteală, dar și de multe batiste la nas (George Simion oricum nu poartă mască!) pentru a nu leșina din cauza duhorii insuportabile emanate de stârvurile în putrefacție ale celor trei doctrine politice.
Dacă nu se plămădește această struțo-cămilă parlamentară, acest organism politic malformant, nu se strânge matjoritatea. Ce nu înțrlegeți, dragi colegi de partid? Ce nu e clar? E obligatoriu! Trebuie! TRE-BU-IE!. Din toate cele trei brațe hâde ale caracatiței pe care românii au votat-o se ridică același mesaj. E nevoie de de acest pact! Miza lapidării lui Câțu e, de fapt, miza viitoarei guvernări. Deocamdată trebuie înfăptuit acest viol ideologic asupra victimei care se numește viziunea politică a fiecăreia dintre cele trei formațiuni în parte.
Păi și cum rămâne cu acel 10 august, când Piața Victoriei se umpluse cu useriști și adepți de-ai lor de-un antipesedism acut? Cum rămâne cu jeturile de apă luate în cap, cu gazele lacrimogene care le-au umplut antipesediștilor batistele de lacrimi și de secreții nazale? Atunci s-a ieșit în stradă (în fine, în piață) și s-a strigat din toți răruncjii ”Corupția ucide!”. Acum nu mai ucide?
Ce le spun Barna, Voiculescu, Bulai și ceilalți celor care și-au zdrelit coatele de caldarâm atunci, în acel 10 august, zi din care ei, useriștii, plusiștii, au făcut stindard al luptei antipesediste? Că a venit momentul să pactizeze cu Ciolacu, în fapt urmașul ideologic al lui Dragnea și Dăncilă? Că a sosit marea clipă să se bată palma cu AUR, cloaca scursorilor din galeriile de fotbal, pridvorul din care madam Șoșoacă și-a zbierat atâta vreme aberațiile? Pentru asta nu există niciun fel de explicație, singura justificare care stă în picioare e ciolanul afumat pentru care se încaieră toată lumea. Pe care, dac–l gătești cu fasole, miroase în urma ta exact cum miroase acum în întreg spațiul politic românesc.
E ca și cum Iuliu Maniu, scos din temniță, ar fi fot pus secretar de partid pe raion și ar fi acceptat bucuros, ca și cum Corneliu Coposu ar fi primit conducerea unui minister în Guvernul Văcăroiu, ca și cum, pe ate meleaguri, Navalnâi s-ar duce să bea o vodcă mică acasă la Putin! Sunt, totuși, dator cu infinite scuze. Doar ca să dau exemple grăitoare, mi-am permis să compar câteva suflete îngerești ale luptei pentru democrație cu niște neterminați ca Barna, Voiculescu sau Bulai, care au păcălit oamenii cu năzuințele lor democratice, iar acum, ajunși la Putere (deși ei, ca Alianță, abia au trecut de 10 procente) își vând cugetele pentru o miză nesemnificativă.
Pentru că din toată povestea asta, cel mai rău iese USR-ul. De alunecoșenia PSD-ului știam, AUR e un fel de România Mare care a ieșit din pântecul matern mult prea devreme, în vreme ce de la USR așteptările (măcar ale naivilor) erau cu totul altele. Iată de ce ne-am ridicat din așternuturi ca să mergem la vot. Iată de ce s-a stat cu orele la coadă în Diasporă, în fața urnelor! Ca să se pupe Barna cu Ciolacu și cu Simion! Ce țară! Ce vremuri! Ce oameni! Ce mizerie!