Artefacte găsite de arheologi care au uimit lumea științei. Ce vârstă au bilele stranii din Africa de Sud

Chiar dacă mai multe descoperiri arheologice de astăzi ne oferă cunoștințe prețioase despre lumi și civilizații dispărute într-un context precis, anumite săpături oferă uneori  surprize care îi confruntă pe cercetători cu situații bizare, cu stări de perplexitate. Anacronismul, limbi necunoscute, îndoieli asupra timpului în care acestea pot fi încadrate deschid  ușa către cele mai excentrice teorii. De la cetăți înghițite de ape până la civilizații extraterestre. Unele explicații par logice și convingătoare, dar să vedem despre ce este vorba.

Mașina Antikythera

Adus la suprafață în largul coastelor Greciei la începutul secolului al XX-lea și datând din secolul I î.Hr., acest lucru este cel mai vechi mecanism din istorie. Complex și extrem de fragil, respectivul artefact nu poate fi demontat fără a fi grav deteriorat, făcând și azi obiectul unor studii și modelări.

Ipoteza cea mai avansată este aceea că dispozitivul e un calculator de poziționare astronomică care a făcut posibilă, în vremuri de demult, prezicerea eclipselor de Lună și de Soare cu o precizie incredibilă. Mai ales că a fost nevoie de aproape 1800 de ani până când o astfel de tehnologie să apară pe Pământ.

Situl GobekliTepe

Este vorba despre un sit arheologic situat în Turcia, constituind cu siguranță una dintre cele mai fascinante descoperiri ale secolului nostru. În special pentru că nu se pretează  analizelor și ipotezelor excentrice ale vizitatorilor din alte galaxii. Aceste cercuri formate din pietre gigantice alcătuiesc cel mai vechi templu cunoscut, cu o vechime estimată la 11.000 de ani.

Acolo au fost găsite statui reprezentând animale, basoreliefuri precum și diferite unelte, cuțite, realizate dintr-o multitudine de pietre, ceea ce sugerează că aici și-au avut sălașul în negura timpului mai multe triburi. Concluzia principală a acestui sit este că omul a stăpânit masiva construcție cu mult înainte de celebrul ansamblu Stonehenge și piramidele egiptene.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Detaliul cel mai impresionant indică faptul că a existat cu mult înaintea practicării agriculturii, un lucru care este contrar a tot ceea ce se credea până acum.

Moai, Insula Paștelui

Chiar dacă multă lume cunoaște astăzi Moai din Insula Paștelui, persistă mult mister în jurul statuilor gigantice din acest colț de lume. Sculptate de către locuitorii insulei Rapanui, între 1250 și 1500, figurile impunătoare reprezentau cu certitudine bătrâni respectați, paznici ai insulei.

In 2011, cercetătorii au descoperit că majoritatea se aflau adânc îngropate în sol, reprezentând corpuri acoperite cu petroglife, pentru moment rămase indescifrabile. Însă, cel mai mare mister este legat de amplasamentul statuilor, mult timp considerate imposibil de mutat fără ajutorul unor unelte. Una dintre cele mai avansate explicații este aceea conform căreia locuitorii au construit statui într-un ritm frenetic, folosind bușteni și pârghii pentru a muta sculpturile.

Tăierea excesivă a copacilor de-a lungul anilor a distrus complet pădurea care acoperea insula. Când a fost descoperit în 1722 de către un marinar olandez, Jacob Roggeveen, cultul Rapanui trecuse la venerarea unui „om-păsăre”, iar  sculptarea statuilor fusese abandonată, cu siguranță din lipsă de lemn.

Manuscrisul Voynich

Manuscriptul Voynich este probabil cea mai misterioasă carte din lume. Nu se știe cine este autorul, nici a fi descifat ciudatul alfabet în care este scris. De fapt, nu se cunoaște cu adevărat ce este. Se presupune că este datat în secolul al XV-lea, iar numele îi vine de la cel care l-a descoperit într-o bibliotecă iezuită, în 1912.

Lucrarea abordează o mulțime de domenii, printre care: botanică, astronomie, biologie, cosmologie, farmaceutică, fără o înțelegere exactă a subiectelor tratate. Tot ce se poate spune este că dacă mai multe persoane au exprimat ideea unei uriașe imposturi, în special prin prezența unor plante și animale fanteziste ilustrate în paginile sale, nimic nu dovedește că manuscrisul Voynich este un mare fals. Întregul manuscris rămâne sub un mare semn de întrebare.

Sferele megalitice din Costa Rica

Aceste bile stâncoase gigantice au fost descoperite în anii 1930 în Costa Rica, în timpul unei campanii de defrișare. Oamenii locului pregăteau pământul pentru a planta pomi bananieri, fără să le pese prea mult de artefactele pe care tocmai le descoperiseră.

Unii geologi susțin că respectivele mici sfere sunt compuse din roci care nu se găsesc în această regiune, înaintând ideea că ar fi aparținut unei civilizații dispărute, precum Atlantida. Ipoteza admisă este aceea că ar data din perioada 200- 1500 d.Hr. și ar fi sculpturi realizate de Diquis, o civilizație precolumbiană ce a dispărut odată cu sosirea coloniștilor spanioli.

Bateria electrică de lângă Bagdad

Artefactul cu pricina este de fapt o piesă de ceramică, de forma unui vas, descoperită în 1936, nu departe de Bagdad, și ar data aproximativ din secolul la III-lea. Acoperită cu un dop de bitum, amfora conține o tijă de fier și un cilindru de cupru, ceea ce i-a intrigat pe mulți arheologi. Dacă li se adaugă fire de legătură și un produs acid, de pildă suc de lămâie sau apă sărată, se obține o baterie electrică.

Așadar, la ce ar fi putut fi folosită electricitatea în secolul al III-lea? Ipoteza: Cea mai comună versiune este aceea că bateria a fost folosită pentru placarea obiectelor cu metale prețioase, ceea ce se numește cataliză.Unele bijuterii descoperite la acea vreme ar tinde să demonstreze acest lucru. Singurul aspect incert ar fi absența firelor de conectare și tehnologia mult prea avansată pentru vremea respectivă.

Structura subacvatică de la Yonaguni

Descoperită în 1985 de un organizator de scufundări turistice, structura Yonaguni seamănă cu un palat, o construcție gigantică apropiată ca formă de piramidele amerindiene sau de templele ziguratel babiloniene. O echipă de cercetători japonezi a pretins că a găsit hieroglife, o piatră în formă de chip uman, precum și desene reprezentând animale, dovedind astfel că este vorba de o structură artificială.

În pofida neîncrederii, s-au ridicat imediat voci pentru a susține varianta  rămășițelor unui oraș extraterestru, ce poate fi observat în detaliu. Efectul: Cu toate acestea, toți geologii care au studiat Yonaguni nu sunt convinși de originea sa artificială și susțin că ar putea fi foarte bine formațiuni de rocă create de plăcile tectonice și că geometria particulară conduce la o asemenea concluzie.

Bilele Klerksdorp

Bilele Klerksdorp sunt obiecte mici, de formă sferică, găsite de lucrători într-o mină din Africa de Sud. Acestea sfere lustruite ar putea constitui foarte bine o manifestare a artei primitive. Singura problemă este aceea că au o vechime de 2.8 miliarde de ani, ceea ce înseamnă un reper temporal cu mult înainte de apariția omului.

Destul de rapid, unii cercetători le califică drept, „artefacte în afara locului”, obiecte „în afara contextului”, urme ale unei civilizații necunoscute, și nu neapărat terestre. Ipoteza : Oricât de surprinzătoare sunt, aceste sfere ar fi fără îndoială de origine naturală. Este ceea ce sugerează majoritatea geologilor care au studiat aceste stranii mingi.

Artefactul Coso

Descoperit de un cuplu american în 1961 în timp ce lucra ca geodez, artefactul Coso este adesea considerat a fi un bizar obiect. De ce ar fi găsit, cu forma sa de bujie de motor, în inima unei stânci vechi de peste 500.000 de ani? Astfel au apărut apoi cele mai trăsnite ipoteze: piese pierdute de călători „din viitor” în mijlocul unei vizite preistorice, o civilizație dispărută ca Atlantida și chiar o vizită extraterestră.

Ideea desprinsă: Problema este că un singur geolog a fost capabil să studieze piatra și că toată descoperirea a fost recuperată de cercetători care au folosit-o pentru a respinge teoria evoluționistă. După toate probabilitățile, piatra a fost de fapt un nodul de oxid de fier care s-a format în jurul bujiei pe măsură ce aceasta a ruginit, posibil la rândul său, a fi acoperită cu argilă uscată. Oricum, departe de piatra preistorică.

Dighton’s Rock

Stânca Dighton este o enormă rocă, de aproape 40 de tone, care stătea înfiptă în albia unui râu din statul Massachusetts (SUA). A fost extrasă în 1963 cu ocazia construirii unui baraj și plasată într-un muzeu. Ceea ce intrigă este faptul că are pe una dintre fețele sale inscripții ciudate, petroglife, datând din epoca neolitică, dând naștere întrebării de unde provin.

Oamenii de știință susțin că desenele primitive seamănă cu cele vikinge sau chiar feniciene și chineze, punând astfel sub semnul întrebărilor istoria descoperirii Statelor Unite.