23:18
A murit marea actriță Gina Nicolae Mănescu, la vârsta de 82 de ani. Înmormântarea ei va avea loc miercuri, la ora 12.00, în Cimitir Bellu. Artista a jucat în Oradea și în mai multe orașe din țară, iar ulterior s-a stabilit în Capitală, unde s-a remarcat ca păpușar. Și-a dedicat viața teatrului în ciuda faptului că părinții ei au îndrumat-o către un cu totul alt domeniu – medicina.
Născută la 15 februarie 1941, la București, Gina Nicolae Mănescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în anul 1962, la clasa profesorilor George Carabin și Mihai Berechet. A debutat pe scena Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroșani. Acolo, Marietta Sadova a distribuit-o în spectacolul „Passacaglia”, de Titus Popovici.
Debutul ei în teatru a avut loc, însă, după ce a reușit să schimbe macazul la terminarea liceului, fără ca tatăl ei să afle. Altfel, Gina Nicolae Mănescu ar fi devenit studentă la medicină, nicidecum la teatru. A fost inspirată să se dedice actoriei după ce a întâlnit-o pe Mărioara Zimniceanu, în cimitirul Bellu.
„Am copilărit undeva prin zona Cimitirului Bellu. Îmi plăcea foarte mult să mă plimb prin cimitir. Ziceam că am nevoie de liniște. Când mă pregăteam pentru Bacalaureat mergeam des prin cimitir. Stăteam pe câte o bancă: aer, soare, frumos, păsărelele cântau… Și, într-una dintre zile, pe o alee, am văzut două doamne. Una dintre ele mi-a plăcut teribil: era extrem de frumoasă, aproape perfectă. Fascinată de ea, m-am oferit s-o ajut și am rămas în continuare lângă ea. Din vorbă în vorbă, m-a întrebat ce vreau să fac după ce termin liceul.
I-am spus că ai mei voiau să mă duc la Medicină, dar că mie nu-mi place. Îmi plăcea să citesc, mai ales poezie. M-a întrebat dacă știu vreo poezie și am spus că da. Am recitat o strofă din Eminescu. I-a plăcut, mi-a spus că semăn foarte tare cu Mărioara Voiculescu, când era tânără. S-a oferit să meargă la părinții mei, ca să-i convingă să dau la Teatru. Cine crezi că era doamna? Marioara Zimniceanu!
Ea a fost cea care m-a îndrumat spre teatru. În loc de meditații la Anatomie, cum știa tata, eu mergeam la ea și învățam să spun poezii. La examen m-am dus în uniformă școlară, ca să nu afle tata. Am intrat din prima”, a povestit Gina Nicolae Mănescu.
Gina Ncolae Mănscu a fost angajată atât la Teatrul de Stat din Oradea, între anii 1962 – 1979. A mai jucat și la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, unde a strălucit în roluri din registrul dramatic, dar şi în cele comice. Însă, la vârsta de 39 de ani, și-a schimbat viața, revenind în Capitală, unde s-a recăsătorit, cu criticul de teatru și dramaturgul Theodor Mănescu, și a devenit actor păpușar, la Teatrul Țăndărică.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„După ce am plecat de la Oradea, am divorțat și îmi făcea curte dramaturgul Theodor Mănescu, care ulterior mi-a devenit soț. Deși el nu a înțeles ce să caut la Țăndărică, eu m-am dus, m-am interesat și am aflat că se fac cursuri de mânuire. Eram ceva mai coaptă, aveam 39 de ani, iar colegii mei erau proaspeți absolvenți de IATC, cum se numea pe vremea aceea. Simțeam nevoia să fac ceva nou.
Am avut norocul să o am mentor pe Florentina Lenkisch, un om extraordinar, o actriță care știa cum să te facă să-ți placă meseria asta. La cursuri venea și soțul ei, regizorul Ștefan Lenkisch. Eram ambițioasă și am cerut să iau niște păpuși wayang sau bibabo, ca să exersez în fața oglinzii. Era foarte diferit de ceea ce făceam până atunci. Dar m-au ajutat și colegii mei minunați: Brândușa Zaița-Silvestru, cu care am lucrat și la UNATC, Elena și Ștefan Săndulescu, Cristina Roșianu, Sonia Giba…”, a povestit ea.
Din anul 1994, Gina Ncolae Mănscu a fost profesor în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, Secția Păpuși-Marionete. Spectacolele ei preferate, ca actor păpușar, au fost „Surâsul Hiroshimei” și „Făt-Frumos din lacrimă”. A participat la un turneu în China cu spectacolul „Dumbrava minunată”, alături de Brândușa Silvestru.
