18:56
Mama este singura persoană din viața fiecăruia dintre noi care ne iubește necondiționat. Astăzi, de Ziua Femeilor, este ocazia ideală de a le reaminti mamelor noastre cât sunt de importante pentru noi. De aceea, am pregătit pentru tine o colecție de poezii de 8 Martie pentru mama, pe care ai putea să i le citești sau să i le trimiți prin SMS în această zi specială.
Pe 8 Martie, sărbătorim femeile din viața noastră – mame, bunici, surori, prietene – care ne-au modelat existența, ne-au împărtășit înțelepciunea și ne-au oferit iubire necondiționată.
Este o zi a aprecierii, o zi în care fiecare gest de recunoștință devine un ecou al iubirii pe care o purtăm femeilor deosebite din jurul nostru.
Poezia, cu puterea sa de a atinge corzile sensibile ale sufletului, devine astfel un cadou prețios și sincer pentru mamele noastre, cele care ne sunt alături la bine și la greu.
Citește și: Mesaje și urări de 8 Martie. Felicitări frumoase și deosebite de Ziua Femeii
Copiii iubesc poeziile despre mamă, pe care le învață și le recită an de an la serbări. Dar ele reprezintă o modalitate excelentă de a ne exprima recunoștința și noi, adulții, față de cele care ne-au crescut, ne-au educat și ne-au povățuit. În continuare, ți-am pregătit o colecție cu cele mai frumoase poezii pentru mama.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Astăzi este ziua mamei,
Zi frumoasă ca şi ea,
Toate florile din lume
Ţi le-aş da măicuţa mea.
Grijulie şi duioasă,
Nu mă laşi să simt ce-i greu
Şi zâmbind mereu voioasă
Eşti tot timpu-n jurul meu.
Tu mă-nveţi, măicuţă scumpă,
Munca să îmi fie dragă
Şi-ale tale sfaturi bune
Să le ţin o viaţă-ntreagă.
Vreau ca ziua ta să fie
Zi senină şi-nsorită.
Şi-aş mai vrea, iubită mamă,
S-ai o viaţă fericită.
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăț măcar
De pe carte o urare.
Și nu sunt destul de mare
Ca să-ți dau un dar.
Dar îți dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor
Și pe mâna asta care,
Mă-ngrijește-n fiecare zi
Cu atâta dor!
Zile lungi și voie bună
Îți doresc eu mult,
Și mă rog de flori să-ți spună
Să mă ierți, mămică bună,
Că nu știu mai mult!
Foicica dulce poamă
Toată lumea are mama,
Melcul, iedul, ursulica,
Puiul cel de rândunică.
Fuge noaptea și dispare
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineață
Și-și vede mama la față.
Spune-mi care mama-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de păsări,
Zarzarii au zis de zarzari,
Peștișorii, de peștoaica,
Ursuleții, de ursoaica,
Serpisorii, de șerpoaica,
Tigrisorii, de tigroaică,
Manjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nuca,
Cucii toți au zis de cuca,
Toți pisoii, de pisica,
Iară eu, de-a mea mămică.
Orice mama e anume,
Cea mai scumpă de pe lume!
În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.
Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.
… O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti –
„Ce vezi? î întreab-o fată.
„Nimic… Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
„Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!
Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!
