20:29
În Țara Oașului, la fel ca și în alte zone ale țării, tradițiile și obiceiurile de nuntă nu s-au pierdut. Ba chiar mai mult de atât, oșenii nu renunță la obiceiurile lăsate de la o generație la alta, dar nici la portul tradițional de nuntă. În acest articol veți afla care sunt unele dintre cele mai frumoase și mai cunoscute tradiții de nuntă din Țara Oașului.
Oșenii au reușit să își păstreze datinile și portul popular până în zilele noastre, iar unele dintre cele mai frumoase obiceiuri din Țara Oașului sunt cele de nuntă. Această zonă a țării a devenit faimoasă nu numai prin vestimentația tradițională, ci și prin arta, muzica și dansul specific oșenesc.
Toate acestea le putem admira la diferite evenimente speciale, dar mai ales la o nuntă oșenească. Acestea fiind spuse, haideți să aflăm împreună care sunt unele dintre cele mai cunoscute tradiții de nuntă în Țara Oașului.
Spre deosebire de alte locuri din România, în Țara Oașului curtatul fetei începe de la vârste fragede, adică de pe la 12 ani. Asta pentru că în jurul vârstei de 15 – 16 ani, multe fete sunt deja măritate. În trecut, curtatul se făcea în șezători organizate în Postul Crăciunului.
În ziua de azi, nu se mai păstrează această tradiție, însă mai dăinuie obiceiul flăcăilor de a merge la fete seara, în zilele de sărbătoare și în weekend. Cu câțiva ani în urmă, în unele locuri din Țara Oașului încă se mai făcea hora satului sau „danțul”. Cu această ocazie, tinerii din localitatea respectivă aveau oportunitatea de a se cunoaște.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Unii dintre locuitorii acestei zone încă mai respectă obiceiul pețitului. Mai precis, tatăl viitorului mire trimite la părinții tinerei „un mesager” pentru a cere voie să vină la pețit. Părinții fetei pregătesc pentru seara pețitului o masă bogată.
Pețitori sunt viitorul mire, tatăl său și câțiva bărbați din familie. Conform tradiției, femeile nu ar trebuie să ia parte la acest ritual, însă regulile s-au mai schimbat. După ce s-a stabilit zestrea, viitorii soți vin în fața pețitorilor, iar starostele îi întreabă, pe fiecare în parte, dacă sunt cu adevărat neclintiți în iubirea lor.
Evident, răspunsurile viitorilor miri trebuie să fie „da”, în caz contrar pețitul nu mai are loc. De cele mai multe ori, obiceiul are loc sâmbătă seară. Asta deoarece duminică cei doi să poată merge în fața preotului paroh să facă „știmbul” (logodna). În trecut, în locul verighetelor, băiatul îi dădea fetei un cadou, iar ea îl răsplătea cu bani. Dacă din diferite motive nunta nu mai avea loc, banii se donau bisericii. Ei bine, acum „știmbul” e diferit, cu verighete, cadouri etc. În caz că nunta nu se mai ține, tinerii donează oricum o sumă de bani pentru biserică.
Lista noastră cu tradiții de nuntă în Țara Oașului nu se încheie aici. Chematul este un obicei care nu prea se mai practică, mai ales din cauza dispariției „danțului”. Chiar și așa, în unele locuri din Țara Oașului încă se mai aude „strâgatul în nuntă”. Cu o săptămână de nuntă, mirii se îmbracă în haine tradiționale specifice zonei și merg prin sat pentru a chema lumea la nuntă.
Înainte, împletitul miresei avea loc vinerea dimineață. În ziua de astăzi, fetele sunt îmbrăcate în portul popular în ziua nunții, însă nu mai poartă acea cunună. Acum, miresele își pun cunună în ziua „chematului la nuntă”. O femeie pricepută acordă aproximativ 5 ore împletirii părului și tot atât timp pentru aranjarea podoabelor. Înainte, părul fetei era uns cu untură sau cu ulei, acum părul este pieptănat atent în jurul capului, împărțit în patru, iar mai apoi grupat în trei secvențe distincte.
Un alt obicei de nuntă specific acestei zone este „cusutul steagului”. Acest ritual are loc vinerea sau sâmbăta. În această zi, domnișoarele de onoare pregătesc două baticuri frumoase, batiste, hârtie creponată și flori. Toate acestea vor fi folosite la realizarea steagului.
În schimb, cavalerii de onoare (stegarii) aduc clopoței, câteva cuie și verdeață. Dintre domnișoarele de onoare (denumite „drujbe”), mireasa va alege o fată care va fi „drujba cea mare”. Pe de altă parte mirele va desemna „stegașul cel mare”. Aceștia vor dirija întreg ritualul nunții de la cusutul steagului și până la dusul miresei la biserică.
