13:02
Mulți români vorbesc cu nostalgie de gustul legumelor din vremea în care erau copii. Îl consideră „adevărat”, în comparație cu majoritatea celor de azi. Cu toate acestea, există o legumă care, la ora actuală, pare mai „comestibilă” decât în copilăria unor generații, atunci când era ocolită de majoritatea persoanelor.
E greu de crezut că legumele de azi pot avea un gust mai bun decât cele din copilăria multora dintre noi. Mulți deplâng pierderea „gustului adevărat” și își aduc aminte cu nostalgie de vremurile acelea. Cu toate acestea, există și o excepție. Cel puțin pentru generațiile care au prins în copilăria lor respectiva legumă, într-o vreme în care era ocolită de multe persoane din cauza gustului amărui.
Varza este una dintre cele mai vechi legume din alimentația omului, cu o istorie ce se întinde pe mii de ani. Iar românii sunt obișnuiți cu gustul „verzei românești”, folosită cu atâta poftă la prepararea sarmalelor, a altor mâncăruri, dar și ca varză murată, fără egal pentru mulți dintre noi.
Pe de altă parte, românii au descoperit după 1990 că există o variantă a acestei legume, mult mai mică în dimensiuni, denumită varză de Bruxelles. Cine a gustat cândva din ele nu prea a încercat și a doua oară, dat fiind gustul amărui neplăcut, total diferit de cel al verzei „normale” cu care eram obișnuiți.
Trebuie știut că varza de Bruxelles este o creație umană, ea necrescând nicăieri în sălbăticie. A fost produsul unor secole de reproducere selectivă și se crede că strămoșul ei își are originea în Roma Antică.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Totuși, probabil că a luat forma pe care o recunoaștem astăzi în jurul Evului Mediu Târziu, în Belgia, de unde și numele de varză de Bruxelles, după cel al actualei capitale belgiene.
Cultivarea verzei de Bruxelles a suferit o modificare majoră în urmă cu 60 de ani, despre care fermierii susțin că a fost începutul proastei reputații pe care o deține acum leguma.
La sfârșitul anilor 1960, industria a trecut la recoltarea mecanizată, care impunea ca o plantă care să se maturizeze destul de uniform pe întreaga tulpină”, a declarat Steve Bontadelli, fermier, pentru MEL Magazine, în 2021.
„Sakata (n.r. – companie japoneză specializată în producția de semințe de legume) a dezvoltat primele plante care s-au maturizat uniform și erau frumoase și verzi, rodeau mult, dar erau îngrozitor de amare, așa că am oprit producția”, a adăugat el.
În anii 1990, Big Sprout a început să caute modalități de a face varza de Bruxelles un pic mai mare. Un studiu publicat în 1999 de oamenii de știință de la compania chimică Novartis a reușit să identifice compușii specifici care i-au dat varzei de Bruxelles amărăciunea deranjantă: sinigrina și progoitrina.
Acest lucru a putut revoluționa industria și au fost, astfel, prin încrucișări potrivite create noi soiuri mai puțin amare și mai ușor de mâncat. De aceea, dacă încerci, astăzi, să mănânci varză de Bruxelles, s-ar putea să ai o surpriză plăcută, iar gustul ei să nu-ți mai provoace aceeași senzație neplăcută ca în copilărie, în caz că ai mâncat și atunci.
În plus, genetica joacă un rol important în ceea ce privește gusturile culinare ale oamenilor. Receptorii gustativi sunt parte din instrucțiunile codificate din ADN, care variază de la individ la individ. Iar unele persoane simt mai intens decât altele gustul amar, de vină fiind o anumită genă, TAS2R38. Din cauza ei, vei urî orice legumă ce prezintă vreun pic de amăreală, cum ar fi chiar varza de Bruxelles, brocolli sau chiar vinetele, atunci când nu le „nimerim”.
