31 august 1944. Ziua în care armata sovietică a intrat în București și nu a mai plecat 14 ani

Pe 31 august 1944, „armata eliberatoare”, trupele sovietice intrau în București și nu au mai plecat timp de 14 ani, până în 1958.

Pe 23 august 1944, România ieșea din alianța cu Puterile Axei (Germania Nazistă, Italia și Japonia) și declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților – Franța, Imperiul Rus, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Ulterior, declară război Germaniei și Ungariei.

Corneliu Coposu, martorul intrării rușilor în București

Într-un interviu acordat revistei „Flacăra”, Corneliu Coposu a retrăit momentele intrării rușilor în București. Seniorul și-a amintit cum, ajuns la marginea Colentinei, a văzut cum „armata eliberatoare” vine cu o căruță la care erau înhămați un cal și o vacă.

„Ruşii au sosit în Bucureşti pe 28 august. Eu am avut să-i primesc, pentru că n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut! Trebuia să-i primească primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. Eram secretar general al Consiliului de Miniştri si m-am dus eu, împreună cu fiica lui Dombrovschi, Nina, care ştia ruseşte.

Cunoscând deja apetitul ruşilor pentru maşini frumoase, ne-am dus cu o maşină mai prăpădită si i-am aşteptat acolo, la marginea Colentinei. Au apărut ruşii! Când i-am văzut, mi-am zis: Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?! Era o căruţă, la care erau înhămaţi un cal si o vacă! Penibilă intrare! În fine, a apărut unul, care era cam cherchelit şi nu făcea figură de general, dar totuşi era general, cel care comanda coloana! I-am asigurat că sunt bine primiţi, că nu vor avea probleme!”, declara Corneliu Coposu.

Coposu a vorbit și despre singurul mort în timpul ocupării Bucureștiului: un sublocotenent care s-a împușcat din greșeală.

„Ei n-au tras nici un foc de armă nici în Bucureşti şi nici altundeva, pentru că nemţii erau luaţi prizonieri de armata noastră. Dar aceasta nu i-a împiedicat să dea un comunicat a doua zi. A fost un singur mort la ocuparea Bucureştiului: un sublocotenent care s-a îmbătat şi s-a împuşcat din greşeală. A fost îngropat cu onoruri în piaţa publică din Crângaşi!”, povestea liderul opoziției.

Retragerea trupelor, o necunoscută istorică

Trupele sovietice au început să se retragă în timpul conducerii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar asta nu a împiedicat regimul comunist dâmbovițean să continue elogiile la adresa Uniunii Sovietice și măsurile represive împotriva tuturor celor ce se împotriveau regimului.

Cu toate acestea, nu există nici astăzi un consens al retragerii trupelor sovietice din România. În versiunea oferită de Silvu Brucan (numit secretar general de redacție la Scînteia, în paginile căruia a cerut condamnarea la moarte a lui Iulia Maniu, Corneliu Coposu și Gheorghe I. Brătianu), retragerea trupelor s-a datorat lui Gheroghe Gheorghiu-Dej care l-a convis pe Hrușciov, la o vânătoare stropită abundent de alcool, că era în interesul ambelor părți ca Armata Roșie să părăsească teritoriul României.

Pe de altă parte, o parte a cercetătorilor consideră că plecarea trupelor sovietice a fost o hotărâre pentru a deschide relațiile cu Occidentul, după revoluția ungară din 1956.