11:00
Decizia de a se face acest fort a fost luată de Regele Carol, la sfârșitul secolului al XIX-lea, după ce scăpaserăm de asuprirea turcilor. Atunci când a venit în România, Prințul Carol Eitel Friedich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen era absolvent al Școlii de Cadeți din Munster și al Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin.
La ceva vreme după a participat ca voluntar în armata Prusiei, în al doilea război al Schleswigului, război purtat de Prusia și de Austria împotriva Danemarcei. Carol a studiat procesul de fabricație a gurilor de foc la fabrica Krupp din Essen și a participat la asaltul citadelelor Fredericia și Duppel, astfel că știa cum se apără și cum se cucerește un oraș fortificat.
Regele Carol I a înțeles că noi suntem în mijlocul Bărăganului. Bucureștiul s-a dezvoltat ca oraș la întretăierea drumurilor caravanelor, a rutelor comerciale. Ori, un oraș care se bazează pe comerț rareori este o fortăreață și asta este particularitatea fortificațiilor Bucureștiului.
Relieful și clima influențează tradițiile și credințele locale și urbanismul, desigur. Turcii nu i-au lăsat niciodată pe bucureșteni să facă fortificații pe dealuri. Am fost un oraș de comercianți, iar comercianții nu se apară, ei negociază și apoi văd cum se descurcă, a spus Dorothee Hasnaș, arhitect și curator, potrivit 365.ro.
“Vând teren în suprafață de 17.199 mp construcție subterană FORT în suprafață de 3.294 mp la Bragadiru. Preț 400.000 de euro, la licitație în 25.11. 2021”, este anunțul prin care aflăm că fortul a fost scos la vânzare. Cu toate acestea, se pare că fortul este doar o baterie neidentificată în Cartea Funciară, cu patru proprietari, două societăți comerciale și două persoane fizice.
În plus, este una dintre cele mai bine conservate baterii care înconjoară Bucureștiul, fără deșeuri și gunoaie în exces, ce pare abandonată. Suprafața inițială a terenului era de 8.7336 ha, potrivit Decretului regal nr 236/03.09 din anul 1886.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Centura de fortificații a Bucureștiului este o realizare fantastică a Regelui Carol I și ar trebui tratată ca un ansamblu. Proprietatea scoasă la vânzare la Bragadiru este o baterie, nu un fort. Se întâmplă ceva important din punct de vedere tehnic și juridic: bateria aceasta nu apare în cărțile funciare. În anunțul de vânzare, ei vând fortificații deoarece se pare că pe piața funciară totul poartă denumirea de fort, deși bateriile sunt mai mici, iar fortul este un complex în sine.
Ideea este că, atât timp cât forturile nu sunt clasate ca ansamblu, tu poți să desființezi construcția pentru că nu este nici în zonă protejată, nici în nimic. Norocul fortificațiilor a fost că, deși au încercat să le dărâme și să fure cărămizi, au renunțat pentru că sunt atât de bine construite, încât efortul este mult prea mare.
Ca să furi trei saci de cărămizi muncești trei zile. Sunt foarte frumoase ca proporții, sunt incredibile și foarte funcționale pentru ceea ce au fost gândite. Au trepte, au niște bolți de beton, treptele sunt niște drugi din bazalt pe care, tot așa, nu au putut să-i fure, norocul lor. Cine o să cumpere la Bragadiru, cumpără o fortificație istorică, nu un teren, a mai spus Dorothee Hasnaș.
Un studiu realizat pentru Consiliul Județean Ilfov, de către o echipă de arhitecți, istorici și jurnaliști a dezvăluit o strategie de dezvoltare pentru aceste obiective istorice și arhitecturale unice în România. Astfel că echipa este formată din Ciprian Plăiașu, istoric și jurnalist, Costin Zamfir, manager cultural, Dorothee Hasnaș, arhitect și curator, și Iulia Cucu, arhitectul care se ocupă de partea grafică a proiectului.
