Biserica de lemn din Urşi, redeschisă pentru credincioşi. După mai multe decenii, în interiorul ei se vor ține din nou slujbe

Biserica de lemn din Urşi este cea care a câştigat, în acest an, premiul cel mare pentru conservarea şi aprecierea a mii de cetăţeni de pe vechiul continent în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu/Premiile Europa Nostra. Iar acum a fost redeschisă pentru credincioşi şi, după mai multe decenii, în interiorul ei se ţin din nou slujbe.

Biserica de lemn din Urşi, redeschisă pentru credincioşi

Preotul Valeriu Şerban, parohul comunităţii din Urşi, este cel care a menționat faptul că lăcaşul de cult a fost resfinţit în vara acestui an şi de atunci aici se oficiază praznice la toate evenimentele religioase importante pentru enoriaşii din satul vâlcean. Ăn plus, următorul eveniment va avea loc aici pe 8 noiembrie, atunci când va fi sărbătorit cel de al doilea hram pe care-l poartă această biserică – Sfântul Arhanghel Mihail. Primul hram este BunaVestire.

Întreaga comunitate a fost bucuroasă pentru că Fundaţia Pro Patrimonio a primit o mică răsplată de la Dumnezeu pentru că s-a implicat şi ne-a ajutat să recuperăm acest loc încărcat de spiritualitate. Proiectul de la biserica de lemn din Urşi a fost încheiat şi nu vă gândiţi că banii câştigaţi vor ajunge la noi.

Este recompensa strădaniei fundaţiei, ce acoperă doar o mică parte din ceea ce au investit dumnealor aici, dar care va fi cu siguranţă de ajutor în alte proiecte de salvare a unor monumente cum a fost şi al nostru, pe care le desfăşoară fundaţia, a spus parohul din Urşi, potrivit Agerpres.

Pentru a se putea salva acest monument istoric din Vâlcea, parohia Urşi şi întreaga comunitate a făcut mai multe demersuri înainte de 2009, când a început întreg procesul de restaurare cu ajutorul Fundaţiei Pro Patrimoniu. Mai precis din 1978, când în Urşi a fost hirotonit preotul Vasile Şerban. Chiar dacă avea o nouă biserică ridicată în sat în care să slujească, şi-a dorit enorm să păstreze şi acest monument ca o mărturie peste ani a credinţei în Dumnezeu a oamenilor din această zonă.

Tatăl meu, Vasile Şerban, parohul comunităţii de dinaintea mea, a încercat de mai multe ori să refacă biserica de când a fost hirotonit preot. Aceasta avea deja acoperişul deteriorat şi începuse să se lase. La vremea respectivă, bisericile nu erau însă o prioritate, iar proiectul a fost tot timpul amânat. Slujbe nu se ţineau în interiorul bisericii de mulţi ani şi înainte.

Sporadic, pentru parastase sau pentru pomenirea celor adormiţi, se mai slujea în pridvor pentru că era riscant să mai faci slujbe în ea. A încercat şi după 1989, în 2002 depunând din nou documentaţia pentru restaurarea ei, însă şi de data acesta a primit tot un refuz, a spus actualul preot paroh din Urşi.