16:29
Au trecut peste 140 de ani de la moartea lui Gheorghe Magheru, haiducul care a ajuns general și om politic, participant de seamă la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească. Destinul zbuciumat al bărbatului din zona Băileștiului avea să-l poarte spre cele mai importante momente din istoria României, concentrate în acea perioadă. Cine a fost și ce a făcut omul care dă numele celui mai mare bulevard din Capitală, afli în continuare.
Născut la 8 aprilie 1802, la Bârzeiu de Gilort, Berleşti, județul Gorj, Gheorghe Magheru a fost un comandant militar și important om politic. Acesta a rămas în istorie, fiind consemnat drept comandant militar în oastea vărului său, Tudor Vladimirescu (1821), iar ulterior comandant în Războiul ruso-turc din 1828-1829.
De-a lungul anilor, Gheorghe Magherul a îndeplinit și funcția de vătaf (supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire) al județului Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească (în 1848), iar mai apoi, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Țara Românească.
Pe data de 10 octombrie sau 28, conform altor surse, Magheru s-a refugiat în Transilvania (de unde proveneau strămoșii familiei sale), iar de acolo la Triest, urmând ca mai apoi să ajungă în Viena. S-a reîntors în Țara Românească în 1857, redevenind activ politic.
Gheorghe Magheru s-a născut într-o familie de oameni credincioși, tatăl său, Ion Magheru, fiind preot. A fost căsătorit cu Ancuța Pleșoianu, alături de care a avut doi copii: Alexandrina și Ghiță. Din păcate, însă, prima aleasă a inimii lui Magheru a murit subit, urmând ca acesta să se recăsătorească la ceva vreme. Inițial, bărbatul nu a nutrit gândul unei noi relații, asta până ce prietenul său, Ion Câmpineanu, i-a făcut cunoștință cu o tânără în vârstă de 26 de ani, pe nume Maria Caramalău.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Revenind la importanța istorică a acestui nume – Gheorghe Magheru – precizăm că acesta s-a făcut remarcat, alături de tatăl și fratele său, încă de la o vârstă fragedă, implicându-se în lupta împotriva turcilor, când avea doar 16 ani.
Împreună cu mai mulți panduri, Magheru s-a ținut de răzbunări împotriva boierilor și slujbașilor domnești, urmând ca după moartea vărului său, Tudor Vladimirescu, să se înroleze în armată, unde a fost avansat rapid în grad grație calităților sale.
Celebrul haiduc din zona Băileștiului a fost și unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiind deopotrivă membru în guvernul provizoriu revoluționar pașoptist, generalul armatei din principat și luptător pentru Unirea Principatelor Române.
Mai mult, Gheorghe Magheru a fost și membru al societății secrete masone „Frăția“, alături de nume sonore precum Nicolae Bălceascu, Ion Ghica, Christian Tell – care au conspirat împotriva prințului Bibescu și au format, împreună cu Costache Romanescu, guvernul provizoriu revoluționar, despre care vă spuneam mai sus.
În momentul în care noul guvern s-a instalat la București, Magheru a devenit generalul armatei române. Din păcate, însă, lupta cu armata otomană a pus capăt revoluției, generalul retrăgându-se cu trupele sale în Oltenia.
Eu, fraților, sunt român și, ca român, mă simt ferice de a muri pentru țara mea“, a declarat Gheorghe Magheru după înfrângerea în fața armatei otomane.
Gheorghe Magheru a murit pe 23 martie 1880, la București.
