Ca vorbitor de limbă română cu siguranță ai auzit vorbindu-se despre paronime, însă poate n-ai înțeles foarte bine cum stă treaba cu ele. Întrucât este important să cunoaștem regulile de scriere și de pronunție, pentru a nu avea dubii atunci când trebuie să le punem în aplicare, astăzi vă propunem o nouă lecție de gramatică: paronimele. Ce sunt, cum se clasifică și care sunt cele mai frecvente greșeli.
Ce sunt, de fapt, paronimele
Gramatica ne ajută atât în scriere, cât și în vorbire, ajutând la o mai bună înțelegere a sensurilor cuvintelor, pentru a le folosi în mod crect chiar și atunci când ele sunt asemănătoare ca formă. Prin urmare, astăzi vorbim despre paronime.
Definiție
În gramatică și morfologie, paronimele sunt definite ca fiind cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet), dar mai mult sau mai puțin diferite ca înțeles (cu sensuri diferite).
Confirm dexonline, paronimele sunt „cuvinte asemănătoare ca formă şi diferite ca sens“.
Cuvântul românesc paronim este un împrumut din limba franceză (paronyme), însă, etimologic vorbind, acesta provine din greaca veche (paronumos), fiind format din ementele de compunere grecești para: „alături“ și onoma: „nume“.
Ce este paronimia?
Relația dintre două sau mai multe cuvinte parțial identice ca formă și/sau semnificație, care poate provoca confuzie în recepție sau producție, poartă denumirea de paronimie. În sens restrâns, termenul de paronimie face trimitere la cuvintele homofone înrudite, ca de exemplu: pronume-prenume, complement-compliment, familiar-familial, etc. În sens mai larg, paronimia acoperă orice cuvinte care crează confuzie.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Clasificare
Sunt considerate paronime următoarele perechi de cuvinte:
Cuvintele care sunt alcătuite din același număr de foneme, dar care sunt deosebite prin metateza a cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj, etc.
Cuvintele care prezintă foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar, etc.
Cuvintele care prezintă un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă, calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic, etc.
Exemple
complement/compliment: Marius i-a făcut un compliment/complement Andreei
iluzie/aluzie: Am avut o aluzie/iluzie optică.
dependențe/dependințe: Casa are mai multe dependențe/dependințe.
Este important să reținem că principalul criteriu după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al atracţiei (confuzie paronimică). Așa se face că vorbitorul folosește cuvântul uzual în detrimentul celui mai puțin cunoscut, evidențiindu-și în acest fel gradul de incultură.
Ce sunt paronimele. Definiție, clasificare și exemple
Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, Emanuela Pană s-a alăturat echipei Impact în anul 2020, din dorința de a fi...