11:00
”Ne vedem la prânz în Boa”. Iată o frază care va fi rostită de mii de ori în perioada următoare! Personal, am oroare de ele, le evit și cred că nici nu e normal să li se spună ”cluburi”. În accepțiunea inițială a termenului, clubul e locul unde se întâlnesc domni onorabili, discută afaceri, fac un biliard sau un pocheraș, firește că și beau ceva. Clubmanul clasic are jiletcă, melon, guler apretat, ceas la buzunarul vestei, briantină în păr, mustățile date cu ceară să stea drepte. Prin decenii, s-a păstrat doar briantina, transformată în tone de gel. În rest, tatuaje, blugi sfâșiați pentru ”gentlemani”, pantaloni scurți cu buzunarele mai lungi decât cracul pentru ”ladies”. Plus zgomotul, bubuiala, muzica lipsită de sens, inclusiv refrenele clasice fiind prelucrate pe ritmuri house și hărăzite decibelilor.
Tot personal, nu sunt absolut deloc ascet, ba dimpotrivă, însă prefer șprițul liniștit, cu sifon vara și fără iarna, cu oameni care au ceva de spus, cu discuții elevate, cu riscul asumat ca ele să se transforme în aserțiuni bahice spre dimineață. Cu vin ”alb, sec, mult și gratis”, vorba inimitabilului Fănuș Neagu, un ilustru practicant al genului.
Ca fond sonor ambiental, se pot accepta lăutarii, e chiar șugubăț să strecori suta albastră între strunele viorii, sau să glumești cu ei, vârând cardul între crețurle burdufului de la acordeon. Sau, în alte ipostaze, se acceptă muzică pe telefon, însă în niciun caz mai proaspătă de anii nouăzeci. Însă asta nu înseamnă că tinerii nu se pot distra după potfa inimii lor, în cluburile de noapte ale mileniului trei. Numai că acolo, din cauza zgomotului, nu poți discuta, poți doar să urlii fraze scurte, de tipul ”Mai greau gheață!” sau ”Așa e că plătești tu azi?”.
Printre alte relaxări pe care Guvernul ni le va oferi începând cu 1 iunie va fi și deschiderea discotecilor și a cluburilor de noapte. În proporție de 70 la sută din capacitate, cu respectarea normelor de vaccinare și între orele 05:00-24:00! Așadar, cluburile vor fi deschise în zori (erau, de obicei, până spre șapte-opt dimineața, dar pentru cei care rămăseseră acolo din seara precedentă), iar ceasurile lor de vârf vor fi la prânz și după-amiaza. La nouă, zece seara ce rost mai are să te duci, să te scoată la douăsprezece cu mătura pe ușă? Nici n-apuci să termini primul shot sau primul mojito…
Cine a avut ideea să deschidă cluburile, trebuia să înțeleagă că ele sunt cluburi de noapte și ca atare trebuie să funcționeze noaptea. Prin însăși esența lor, prin însuși sensul lor, prin însăși definiția lor. Închizându-le la ceasul când ar de fapt ele ar trebui să se deschidă, nu faci altceva decât să practici nonsensul, ridicat la rang de mare artă. Nu-i fericești nici pe patroni, nici pe mușterii, nici unii, nici ceilalți n-aveau chef de surogatul ășta. Dar probabil că desepiștii noștri, iluștrii noștri specialiști în Sănătate Publică or fi gândit că pârdalnicul de virus are ceas la mână și acționează cu precătere noaptea! E ca și restricția de a nu umbla noaptea pe străzi, ci doar ziua, alături de mii de alți convivi înghesuindu-se în metrou, piețe, tramvaie, hypermarketuri.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]”Noaptea, ca hoții” e o expresie care iată că nea intrat nesperat de adânc în toate fibrele alcătuitoare. Am ajuns să asociem noaptea cu fărădelegea.
