17:59
Cercetătorii au ajuns la concluzia că sistemul nostru solar era puțin mai numeros. O planetă a fost însă expulzată, la scurt timp după ce aa început să se formeze sistemul din care face parte și planeta Pământ.
Teoria sugerează să Soarele era cândva înconjurat de un disc de gaz și praf. În urma mai multor coliziuni, planete au început să se formeze, orbitând steaua noastră la o distanță relativ scurtă. Planetele mai masive au declanșat apoi o serie de interacțiuni gravitaționale, astfel cauzând planetele să se rearanjeze.
Potrivit unei echipe de oameni de știință de la Carnegie Institution for Science, o planetă adițională situată între Neptun și Uranus a fost aruncată din sistemul solar în timp ce se afla încă în stadiul de „pruncie”. Pentru a afla cum arăta aranjamentul înainte de acele interacțiuni, echipa de cercetători a desfășurat aproape 6.000 de simulări computerizate. Este un fel de reconstituire a unui accident rutier.
”Știm acum că au existat mii de sisteme planetare doar în Calea Lactee, galaxia noastră. Însă, se pare că aranjamentul planetelor din sistemul nostru solar este deosebit de neobișnuit, așa că am folosit modele pentru a desfășura inginerie inversă și a reproduce acele procese de formare”, a explicat Matt Clement, autor principal al studiului despre simulări, publicat în jurnalul Icarus.
”De fapt, este ca și cum încercăm să înțelegem cum s-a produs un accident de mașină, cât de repede se deplasau vehiculele, în ce direcții, și așa mai departe”, a adăugat Clement.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Oamenii de știință au descoperit că aranjamentul final al Uranus și Neptun, două planete înghețate și cele mai îndepărtate de Soare, a fost determinat de masa centurii Kuiper, o regiune de planete pitice și planetoizi în extremitățile sistemului solar, și de un „gigant de gheață expulzat” care a fost aruncat atunci când sistemul planetar era încă tânăr, potrivit Futurism.
”Acest lucru indică faptul că, deși sistemul nostru solar este neobișnuit, nu a fost întotdeauna așa. Mai mult, acum că am stabilit eficiența acestui model, îl putem folosi pentru a analiza formarea planetelor terestre, inclusiv a noastră, și pentru a ne dezvolta abilitatea de a căuta sisteme similare în alte regiuni care ar avea potențialul de a susține viața”, a mai spus Clement.
