SPECIAL

22 iunie, data la care românii au început recucerirea Basarabiei. Cea mai sângeroasă bătălie uitată, 10.000 de soldați au dispărut

Mihnea Tălău 22.06.2022, 13:28
22 iunie, data la care românii au început recucerirea Basarabiei. Cea mai sângeroasă bătălie uitată, 10.000 de soldați au dispărut

Destinul României a fost unul sinuos, în cel de-al Doilea Război Mondial. Marile puteri occidentale nu ne-au acordat garanții de securitate, fapt care a dus la importante pierderi teritoriale. Basarabia, Bucovina de Nord, Nordul Transilvaniei, Cadrilaterul au fost teritoriile care ne-au fost răpite, în 28 iunie 1940, prin pactul dintre Germania hitleristă și a URSS. Au urmat bătălii sângeroase, pentru recuperarea Basarabiei și Bucovinei, care au dus la pierderi însemnate de vieți omenești.

„Români, treceți prutul”

Milioane de români din Bucovina şi Basarabia au fost deportați în lagărele din Siberia, iar prin ultimatumuri, dictate și înțelegeri între cele două state totalitare, fascist și comunist, ne-au împins în dificila situație de a ne implica în acest război. Practic o încercare de a ne recupera teritoriile smulse forțat.

Astfel, generalul Ion Antonescu a angajat România în cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Germania fascistă și împotriva URSS și a partenerilor săi occidentali. El era convins că dacă se va alia cu Hitler va obține Nordul Transilvaniei și va recupera Basarabia și Bucovina. Istoria a infirmat însă aceste calcule.

România a intrat pe 22 de iunie 1941 în cel de-Al Doilea Război Mondial împotriva Uniunii Sovietice, acest act reprezentând un răspuns la răpirea de către sovietici a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a unei părţi din ţinutul Herţa.

Generalul Ion Antonescu a ordonat armatei să treacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi Bucovina de sub jugul bolşevic.

„Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii voştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul vostru. Ostaşi, izbînda va fi a noastră. La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”, a ordonat generalul Ion Antonescu soldaţilor români.

La rândul său, Regele Mihai I i-a trimis şi el o telegramă lui Antonescu prin care îl încuraja să recupereze Bucovina şi Basarabia, urmând Armatei Române sănătate şi putere în acţiunea ei de a recupera teritoriile pierdute.

Bătălia de la Ţiganca, cea mai sângeroasă luptă dată pentru reîntregirea ţării

Pentru recucerirea Basarabiei și a Nordului Bucovinei au acționat armata a 4-a română, condusă de generalul Nicolae Ciupercă, armata a 3-a română, condusă de generalul Petre Dumitrescu, armata 11 germană, condusă de generalul Eugen Ritter von Schobert. Numele de cod dat de germani campaniei de reluare a Basarabiei a fost „Opera­ți­unea München”. Acțiunile au început prin declanșarea unei puternice ofensive în patru puncte: Bogdă­nești, Fălciu, Albița și Oancea, și vizau alungarea trupelor sovietice dincolo de Nistru, scrie Ziarul Lumina.

Bătălia de la Țiganca s-a des­fă­șurat între 22 iunie și 16 iulie 1941. Sub acest nume generic au fost desemnate operațiunile armatei române din zona Fălciu-Bogdănești. Țiganca era centrul acestei linii puternic fortificate de către trupele sovietice. Zona era una de o importanță strategică deosebită, fiind un punct nodal, care făcea legătura între căile de comunicație feroviară și rutieră ale diferitelor așezări din Basarabia. Din aceste motive, cine deținea controlul punctului fortificat de la Țiganca avea un avantaj strategic în controlul întregii regiuni. La Țiganca a acționat Corpul 5 armată, compus din Divizia de Gardă, condusă de generalul Nicolae Șova, și Divizia 21 Infanterie, condusă de generalul Nicolae Dăscălescu.

La numai trei zile după încleș­tarea de la Țiganca, rușii aveau să fie înfrânți și să se retragă, iar pe 16 iulie armata română a reintrat în Chișinău. În ziua de 26 iulie 1941, Basarabia și Bucovina de Nord fuseseră reluate de armata română, iar vechea frontieră restabilită.

Numai că bătălia de la Țiganca s-a soldat cu mari pierderi de ambele părți. Peste 10.000 de militari români au pierit aici –  au fost înregistrați 4.271 morți, 6.168 dispăruți, iar 12.326 de oameni au fost răniţi. Armata Roșie a pierdut 8.519 militari morți sau dispăruți și 9.374 militari care au fost răniți. La scurt timp după terminarea luptelor, la Țiganca au fost îngropați soldații români căzuți acolo.

După război, sovieticii au dezafectat cimitirul, acesta fiind reamenajat abia în 2006 cu sprijinul auto­rităților române. Potrivit datelor Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la Țiganca, în cimitirul eroilor români, se află astăzi înmormântați 830 de militari români.

Urmăriți Impact.ro și pe
Mihnea Tălău
Mihnea Tălău. Redactor la impact.ro. Dedicat presei încă din 1998. Am o diplomă în Drept, un „mic” masterat și o scoală de jurnalism. Am avut norocul și onoarea de a face parte, în...