Astăzi, pe 12 august 1816, se năștea unul dintre cei mai importanți oameni politici și de cultură români. Prim-ministru de cinci ori, de trei ori al Guvernului României, de două ori între 1859 și 1860 cand țările române se uniseră într-un singur stat, dar păstrau încă două guverne.
Ion Ghica, căci despre el este vorba, a fost primul născut al logofătului Dimitrie Ghica și al Mariei Câmpineanu, ce făceau parte dintr-o mare familie de boieri. Datorită familiei înstărite în care s-a născut, Ion Ghica are parte de o educație aleasă. Studiază acasă neogreacă și greaca veche, dar și texte grele ca Dialogurile morților de Lucian din Samosata, Anabasis sau Expediția celor zece mii de Xenophon, Viețile paralele ale lui Plutarh.
La 14 ani este înscris la clasa de limbă franceză a profesorului J. A. Vaillant de la Sfântul Sava, iar aici se împrietenește cu Grigore Alexandrescu, care ulterior îi prezintă și pe poetul Iancu Văcărescu și pe Ion Heliade Rădulescu. De asemenea, atunci când este trimis la studii în Franța, unde își ia bacalaureatul în litere la Sorbona.
Soarta face ca la Paris, munteanul Ion Ghica să îi întâlnească pe moldovenii Vasile Alecsandri și pe cel care urma să devină domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Atunci, deși fiecare vorbea în graiul său, văzând că se înțeleg, Ion Ghica are o revelație, spunând că „dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldoveni. Eram toți români”.
În timpul Revoluției de la 1848, Ion Ghica este trimis la Constantinopol pentru a pentru a fi reprezentantul guvernului provizoriu. Acesta a fost împuternicit să apeleze la guvernul otoman, pentru a întreprinde măsurile necesare care să preîntâmpine intervenția armată rusească în Principate. Deși a fost trimis, Ghica nu a fost acceptat ca oficial ca reprezentant al guvernului românesc.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
