În fiecare an, pe data de 14 februarie, celebrăm Ziua Îndrăgotiților, cunoscută și sub numele de Valentine’s Day. Această sărbătoare există de multă vreme, însă originea ei nu este nici astăzi clară. Totuși, există câteva legende referitoare la această zi și, așa cum era de așteptat, toate îl au în centrul lor pe Sfântul Valentin.
Obiceiul de a-l sărbători pe acest sfânt a apărut pentru prima dată în America de Nord. Se întâmpla la începutul secolului al XVIII-lea. Astăzi, Valentin este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți din lume. Cu toate acestea, mulți nu știu povestea lui.
Biserica Catolică recunoaște cel puțin trei sfinți diferiți pe nume Valentin, toți fiind martirizați. Primul a fost un preot din Roma care și-a riscat viața pentru a uni cuplurile în căsătorie.
Împăratul Claudius al II-lea a interzis acest lucru deoarece, în opinia sa, burlacii fără copii erau soldați mai buni. Sfântul Valentin a considerat acest lucru nedrept și l-a sfidat.
A fost arestat și trimis de împărat la prefectul Romei, care, văzând că toate promisiunile sale de a-l face să renunțe la credința sa sunt ineficiente, a pus să fie bătut și apoi decapitat. Acesta este cel mai popular Sfântul Valentin și cel căruia îi este dedicată această sărbătoare.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Cel de-al doilea Sfânt Valentin a fost episcopul de Pignataro Interamna (astăzi Terni, în Italia), faimos pentru evanghelizarea, minunile și vindecările sale.
A fost decapitat în timpul împăratului roman Marcus Aurelius. A fost ucis noaptea, în secret, pentru a evita reacția oamenilor din Terni, unde era foarte iubit.
A fost înmormântat pe Via Flaminia, între Roma și Terni. Ultimul Sfântul Valentin a fost martirizat în Africa, împreună cu mai mulți dintre tovarășii săi. Nu se cunosc prea multe informații despre el.
Citește și Mesaje de Ziua Îndrăgostiților 2023. Declarații de dragoste frumoase de Valentine’s Day!
În Roma Antică, Ziua Îndrăgostiților era celebrată pe data de 15 februarie. Lupercalia era, de fapt, un festival al fertilităţii dedicat lui Faunus, zeul roman al agriculturii, precum şi fondatorilor romani Romulus şi Remus.
În debutul evenimentului, membrii Luperci, un grup de preoți romani, mergeau într-o peșteră sacră, unde se credea că pruncii Romulus și Remus, fondatorii Romei, au fost îngrijiţi de o lupoaică.
Acolo, preoții sacrificau o capră, pentru fertilitate, și un câine, pentru purificare. Ulterior, aceștia luau pielea caprei și o scufundau în sânge. Ulterior, preoții ieșeau în stradă.
Apoi, aceștia pălmuiau femeile. Acestea salutau atingerea pieilor pentru că se credea că le va face mai fertile în anul următor. Mai târziu, toate tinerele din oraș își puneau numele într-o urnă mare.
În final, burlacii își alegeau fiecare un nume și se asociau pentru anul ce urma cu femeia aleasă. Aceste legături se terminau adesea cu căsătoria, spune legenda.
