Un fost câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua lucrează la o fabrică de betoane. „La ce bun să îţi petreci întreaga viaţă luptând cu destinul?”

Anton Weiszenbacher are o poveste desprinsă parcă dintr-un film de succes de la Hollywood. A făcut parte din lotul echipei Steaua care în anul 1986 a câștigat Cupa Campionilor Europeni, iar un an mai târziu a fost titular în finala Cupei Intercontinentale de la Tokyo. Acum lucrează în Germania, la o fabrică de betoane, iar singurul lucru care îl mai leagă de fotbal este un mic „sanctuar” unde și-a expus trofeele.

Fost câștigător al Cupei Campionilor Europeni, angajat ca betonist la o fabrică din Germania

Jurnaliștii de la Nemzeti din Ungaria sunt impresionați de povestea Anton Weiszenbacher și i-au dedicat un material amplu. Urcușul în fotbal l-a început la Baia Mare. La doar 18 ani, în anul 1983, a devenit titular în echipa care cu un an în urmă reușise un meci egal cu Real Madrid, o formație în care străluceau vedete precum Santillana și Camacho.

A fost remarcat rapid de conducătorii formației Steaua și a fost transferat la formația din București. A făcut parte din lotul finalei din anul 1986, când Steaua a câștigat confruntarea cu FC Barcelona, și a fost titular în confruntarea de la Tokyo din anul 1987, când formația română a fost învinsă de River Plate cu 1-0. A fost un meci foarte ciudat. Singurul gol al partidei a fost marcat de Alzamendi, iar Belodedici a trimis mingea în plasă, dar brigada de arbitri a greșit și nu a validat reușita.

„Nu era uşor să trăieşti în Bucureşti în acea vreme. Trăiam într-un fel de cazarmă, iar viaţa noastră de zi cu zi era una destul de monotonă: antrenamente, meciuri, deplasări. Camera antrenorului Emerich Jenei era lângă a mea, iar ajutorul şi sprijinul său au însemnat mult pentru mine.

La fel a contat mult şi sprijinul lui  László Bölöni, pe care l-am considerat un mare mijlocaş. Este extraordinar ce performanţe istorice a avut Steaua la nivel internaţional în acea vreme. Fotbalul era totul pentru noi. Valentin Ceauşescu era alături de noi, venea la antrenamente, era o persoană bună”, le-a povestit Weiszenbacher jurnaliştilor maghiari de la Nemzeti.

Weiszenbacher a plecat din România în anul 1991 și a jucat până în anul 1998 la formația germană Eintracht Trier. Acum lucrează la o fabrică de betoane din orașul Trier.

Impact.ro

Idei GENIALE! Ce poți face cu cauciucurile uzate? Economisești o grămadă de bani

Impact.ro

Imagine BOMBĂ cu Carmen Iohannis în costum de baie! Nimeni nu a mai văzut-o AȘA

„Nu am avut vreo zi de absenţă la muncă, îmi place să muncesc, nu e nicio ruşine. Am o viaţă liniştită în Trier. Mă uit rar la un meci de fotbal, nu îmi lipseşte foarte mult. La ce bun să îţi petreci întreaga viaţă luptând cu destinul? Nu este mai uşor să accepţi totul aşa cum e?”, a mai afirmat Weiszenbacher.

Fostul jucător al Stelei nu mai este atras de fotbal, dar și-a amenajat acasă un loc unde ține toate trofeele și medaliile câștigate în viața de sportiv.